Presa scrisă şi cea audiovizuală, deci clasa politică, mediatizează intens ieşirea lui Vladimir Filat, cunoscut afacerist al „noii generaţii”, din partidul democrat al lui Dumitru Diacov şi, în special, declaraţia celui dintîi privind intenţia sa de a fonda un nou partid, „de centru dreapta”.

Într-adevăr, pare extrem de ciudată această hotărîre a lui Filat, dată fiind ideosincrazia electoratului la orice manifestare a clasei politice, în special, în formă de partid. Sondajele de opinie consemnează statornic deja de peste un deceniu atitudinea populaţiei faţă de partide, considerîndu-le drept cele mai vinovate pentru dezastrul din ţară, drept cele mai mincinoase şi mai nedemne de vreo încredere.

Pe ce oare să mizeze o persoană de inteligenţa lui Filat, dispunînd de o avere imposibilă pentru un cetăţean cu respect faţă de lege, fiind „de-al casei” în cele mai influente cercuri care diriguiesc destinele politice şi economice ale altora şi, în consecinţă, destinele moldovenimii ca popor, redus la turmă electorală?

Fireşte că Filat, prin lansarea unui nou partid, nici nu poate intenţiona nici în intimitatea sa deplină să întreprindă o minimă acţiune necoordonată cu pilele sale din acele cercuri care îl acceptă şi îl folosesc, după cum şi el beneficiază de sprijinul neafişat al acestora. O persoană cu un trecut atît de zbuciumat – numai dosarul „Ţigareta” ar fi fost suficient să-l desfiinţeze pentru totdeauna nu numai ca om politic, dar şi ca cetăţean dotat cu toate drepturile, – poate să activeze ca persoană publică exclusiv cu sprijinul celor care controlează „justiţia”, inclusiv organele de ocrotire a dreptului gen procuratura sau centrul de combatere a crimei organizate şi a corupţiei.

Altfel zis, persoane cu un asemenea trecut nu-şi mai aparţin, ci sînt doar unelte de care se folosesc alţii în interesele lor. Bineînţeles, nu poate fi vorba de vreun „conflict dintre generaţii” cum insinuează deloc inspirat, aş zice, discalificant, Igor Munteanu, director al Institutului „Viitorul”, acesta referindu-se la diferenţa de vîrstă dintre Filat şi preşedintele Dumitru Diacov. Situaţia reală se prezintă cu totul altfel.

După ce Filat a obţinut 8% la alegerile municipale din Chişinău şi după ce anonimul D. Chirtoacă le-a cîştigat a devenit absolut limpede că cetăţenii nu mai au încredere în clasa politică actuală. Adică este nevoie de noi persoane care să nu fie legate sub nici un aspect de clasa politică. O asemenea persoană este D. Chirtoacă care a fost sprijinit de alegători nu pentru tinereţea sa lipsită de experienţă, nu pentru viziunile sale liberale conspectate sîrguincios dintr-un manual de duzină de politologie propagandistică, ci pentru simplul motiv că el nu este legat de vreun partid încăput în parlament.

Bineînţeles, în Moldova, pe „eşichierul politic”, cum obişnuiesc sa zică politicienii şi politologii „noştri” găunoşiţi, partidele nu decid nimic, deoarece niciodată ambalajul, păpuşa-mănuşă nu a decis nimic. Partidele, după cum e şi firesc pentru orice sistem electoral (direct, general, egal, secret şi liber), nu sînt decît nişte paravane în dosul cărora uneltesc adevăraţii decidenţi, grupurile de influenţă, de presiune, de interese, de reală acţiune. Partidele – practic toate, – sînt doar acele păpuşi-mănuşi jucate pe „mîini dibace” în spectacole de bîlci spre prostirea gloatei dornice de pîine şi distracţii.

După cum ne demonstrează întreaga istorie a oricărui sistem electoral (numit prin abuz de limbaj „democraţie”), de regulă, orice grup de interese controlează nu un singur partid, ci cîteva, şi, dimpotrivă, acelaşi partid este mînuit de unul sau mai multe asemenea grupuri oculte, adică ascunse opiniei publice. Altfel, zis, orice partid este un SRL cu denumirea „Putere de stat”. Diferenţa e în investitori.

Alegerile din deja foarte apropiat an 2009 reprezintă, ca de obicei, o încăierare la treuca statului dintre acele grupuri de interese pentru dreptul de a ne vinde ţara (cum a făcut-o Filat, fiind directorul Departamentului de privatizare, în cazul vînzării în 1998 a şase avioane Tu-154 la preţ de nimic sau a magazinului „Ocean” sau a întreprinderii „Neptun-Nord”), de a ne zătri memoria, de a ne desfiinţa demnitatea de neam şi, prin urmare, cea de om, ca să continuăm să fim alegători cuminţi, îndobitociţi, să ne alegem în continuare călăii, siluitorii şi jefuitorii poporului nostru.

Faptul că la Chişinău s-au găsit tocmai 8% de alegători lipsiţi de demnitate şi de o minimă memorie socială, gata să voteze pentru imaginea oricărui saltimbanc politic, demonstrează un potenţial suficient al personajului politic Filat în atragerea de voturi la nivel de ţară. Definirea sa „de centru-dreapta”, vădeşte intenţia „politicianului” nostru să răpească voturile celor care sprijină acum acele grupări care se ascund în dosul unor asemenea etichete (mărci comerciale) ca „Moldova noastră”, „partidul liberal”, „partidul social-democrat”, „alianţa social-democrată”, „partidul popular creştin-democrat”, „partidul liberal”, „partidul liberal-social”.

Astfel, el nu intenţionează să rupă voturi de la grupările care stau în dosul actualului partid de guvernămînt şi care se simt întrucîtva frustraţi de rezultatele ultimelor alegeri. Şi care, prin urmare, ar dori enorm o slăbire a adversarilor care şi-au mai îndreptat umerii, ar dori o fărîmiţare a bazei lor electorale, ceea ce se poate lesne face, în condiţiile actuale, de oricine care se poziţionează ca opozant al întregii clase politice.

Un asemenea personaj pentru credulul nostru alegător poate fi şi un Filat – pînă la alegerile municipale din Chişinău din această vară fiind un anonim cu totul obscur pentru marele electorat, fapt demonstrat cu prisosinţă de acele tocmai 8% de înşelaţi. Unde mai pui că este absolut „maniabil”, lesne de mînuit cu asemenea trecut furtunos de „afaceri”.Doar şi lui D. Chirtoacă îi era absolut clar că angajarea lui Filat în cursa pentru primăria capitalei nu însemna că acesta ar fi avut o minimă siguranţă în cîştigarea acestor alegeri. Unicul rost al acestui spectacol în care s-a dat actorul politic Filat era de a atrage atenţia publicului la existenţa acestuia, la scoaterea lui din anonimat. Totodată s-a testat şi procentul de zăpăceală a electoratului.

Încheind, ne aşteptăm de la Filat la o retorică la fel de usturătoare atît la adresa actualei opoziţii, cît şi la cea a actualei guvernări, cu un pronunţat mesaj pro-european, anti-corupţie, pe alocuri cu tentă „naţională”, cu lacrimi de înduioşare pentru oropsiţii cetăţeni ai Moldovei (pe care i-a jecmănit prin matrapazlîcurile sale de „privatizare” şi de contrabandă). Imaginea sa de tînăr, cu mînicile răsuflecate, fără cravată, cu nasturii descheiaţi la gîtul cămăşii, vorbind calm, ferm, respectuos pentru vulg, va completa eficient retorica sa liberal-democrată. La fel şi ridicarea ieşirii sale din umbra lui Diacov la nivel de „scandal” prin eofrturile deloc filantropice ale presei este menită să-i confere imaginii sale şi pe cea de „răzvrătit” contra clasei politice.

Nu discut aici aspectul moral al unei persoane strunite de dosarele penale care pot fi în orice clipă puse pe rol. O asemenea persoană nu-şi mai aparţine. Ea poate fi doar un personaj politic jucînd rolul indicat de sponsorul spectacolului numit „Algerile parlamentare din anul 2009”.

* În terminologia dreptului de afaceri insider desemnează persoana care se află în interiorul conducerii unei corporaţii şi care, în virtutea funcţiei sale de conducere, dispune de informaţii reale despre corporaţie – despre planurile ei, despre finanţele ei, despre puterea ei reală etc.

Sebastian Durere