Parlamentul Republicii Moldova nu a putut să răspundă invitaţiei de a participa cu o delegaţie la serbarea aniversării de o sută de ani a parlamentarismului rusesc care s-a desfăşurat începînd cu 27 aprilie la Sankt-Peterburg.

Cauza absenţei moldoveneşti se datorează problemelor de sănătate cu care se confruntă preşedintele Parlamentului Republicii Moldova. Presa oficială, puţin oficială şi mai puţin oficială citează comunicatul de presă al legislativului în care se vorbeşte despre faptul că dl Lupu a fost atacat de un virus gripal.

Federaţia Rusă şi-a ales ca dată de sărbătorire a începerii funcţionării acestui important mecanism democratic, ziua în care ţarul Nicolai al II a semnat în anul 1906 ucazul în baza căruia şi-a început lucrările Duma de Stat.

Primul parlament rusesc era alcătuit din cadeţi, octombrişti, social-democraţii (viitorii bolşevici), reprezentanţii minorităţilor naţionale şi independenţi. Forul a primit împuterniciri extrem de limitate, importanţa evenimentului fiind exprimată prin votul liber exprimat şi prin recunoaşterea de către putere dreptului poporului de a fi auzit.

În Republica Moldova sărbătorirea unui eveniment similar s-ar putea desfăşura pe 2 august. Anume în această zi a anului 1940 Sovietul Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste a aprobat formarea RSS Moldoveneşti şi a dat start procesului de formare a structurilor de stat a noii republici unionale.

Ca alt posibil început alt funcţionării reprezentativului moldovenesc ar putea fi ziua de 11 februarie. La această dată în 1941 s-a desfăşurat prima sesiune a Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti de legislatura I.

Cu aceste două date lista de zile care ar putea reprezenta începutul funcţionării organului reprezentativ şi legislativ al Republicii Moldova se epuizează. Problema nu constă în lipsa de evenimente istorice cu conţinut democratic, ci în atitudinea pe care o are şi a avut-o legislativul moldovenesc din perioada post-sovietică faţă de tradiţia şi morala existenţei sale şi a ţării.

Actuala componenţă a Parlamentului Republicii Moldova este de legislatura a XV şi prin acest fapt se recunoaşte ca succesor de drept şi de tradiţie a fostului Soviet Suprem al RSS Moldoveneşti. Moldova independentă a avut parte nu numai de legislaturi dominate de către nostalgici comunişti, fiind prezente şi cele agrariene, între 1994-2001, şi „patriotice”, între 1990-1993. Meritul în prelungirea tradiţiei „parlamentare” sovietice aparţine nu comuniştilor, ci auto-întitulatelor forţe patriotico-democratice.

Nu este clar cum îşi poate regăsi actualul Parlament moldovenesc începuturile în perioada sovietică cînd Sovietul Suprem nu era nici organ reprezentativ, nici organ legislativ şi nici ales democratic, ci juca rolul unui element butaforic al sistemului totalitar comunist.

În toată activitatea Sovietului Suprem al RSSM este greu de identificat ver-un moment în care acesta să fi apărat sau promovat interesele moldoveneşti, excepţie făcînd sesijnea sa din august-septembrie 1989 cînd a fost adoptată legea cu privire la recunoaşterea limbii române – limba maternă a băştinaşilor români – drept limbă căreia i se permite folosirea în public, fără a mai fi pedepsiţi vorbitorii ei cu închisoarea, deportarea, exmatricularea sau concedirea.. Organul respectiv servea doar ca un instrument de legiferare şi legalizare a deciziilor luate de către organele de partid centrale.

Asemenea normalităţi ca cele prezente la moment în Republica Moldova sînt specifice doar pentru state anormale, unde respectul faţă de suferinţa şi valorile naţionale nu prea au priză la autorităţi.

În aceeaşi Federaţie Rusă, cu tot binecunoscutul ei trecut, cînd se vorbeşte de sistemul parlamentar se are în vedere doar perioada 1906-1917 şi perioada 1993-2006. Recentele serbări nu menţionează în nici un fel perioada sovietică pentru că în această perioadă nu prea a existat parlamentarism, ci o batjocoră la adresa reprezentării intereselor naţiunii.

Simpla întitulare a vre-unui organ de stat ca legislativ, executiv, judiciar încă nu implică prezenţa împuternicirilor corespunzătoare la structura respectivă. La fel şi în cazul unor state a căror existenţă pe harta politică a lumii nu echivalează cu exercitarea funcţiilor specifice unei statalităţi.

Vizita domnului preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova la Sankt-Peterburg sau chiar anularea acesteia ar fi fost benefică dacă ar fi fost abordată din perspectiva conceperii schimbărilor necesare la nivelul simbolic şi decizional al conducerii moldoveneşti.

Democraţii moldoveni, cei de la guvernare şi cei din opoziţie, condamnă în fel şi chip trecuturi imperialiste şi în acelaşi timp sînt în continuare influenţaţi de acestea.

Moştenirea sovietică se regăseşte nu numai la nivelul rădăcinilor „parlamentarismului” moldovenesc, dar şi la nivelul atitudinilor exprimate de exponenţii acestuia.

Cei ce cunosc ceva bucătărie politică ştiu că asemenea motivaţii ca cea prezentată de către serviciul de presă al Parlamentului în traducere adecvată reprezintă un refuz. Adică delegaţia moldovenească din anumite motive nu a găsit de cuviinţă să accepte invitaţia colegilor din Federaţia Rusă.

Actualele relaţii ale Moldovei cu Federaţia Rusă sînt extrem de reci, dar aceasta nu înseamnă că ele în general nu trebuie să existe sau că trebuie să se acţioneze în direcţia îngheţării lor totale. În practica politică internaţională nu sînt cunoscute cazuri în care o elementară lipsă de respect să poată contribui la depăşirea unui blocaj politic înregistrat între două state.

Nu ar fi nimic straşnic (ci chiar salutabil !!!) dacă la luarea unei astfel de decizii conducerea Republicii Moldovei s-ar fi condus de propriile interese.

Acţiuni de acest tip sînt expresia unor interese politice străine, fiind caracteristice şi pentru alţi vecini ai Moldovei. Retorica unor oficiali moldoveni, dar şi comportamentul lor politic este izbitor de asemănător cu cel al colegilor lor din Ucraina şi Gruzia. Fără a recunoaşte partea de vină a Rusiei (care este mai mare decît vina celor trei ţări luată la un loc) trebuie recunoscut faptul că politica republicilor „portocalii” faţă de Moscova se reduce la deteriorarea tuturor relaţiilor bilaterale.

Marea problemă a acestei triade „portocalii” nu este că nu-şi pot construi relaţii pozitive cu Rusia. Marea problemă este că nu pot construi nici un fel de relaţii cu nici un stat fără ca aceste relaţii să fie mutilate de interesele celei mai mari puteri şi mai războinice din lume.

Politica externă a acestui tip de state, prezente nu numai în spaţiul post-sovietic, nu poate fi eficientă pentru că ea trece prin prisma intereselor Statelor Unite ale Americii.

Casa Albă este cea care determină direcţiile şi metodele politicii externe ale ţărilor aflate în sfera de influenţă americană, cei ce stau în fruntea statelor, fiind, tot mai des, reduşi la rolul de executanţi docili. Un asemenea rol nu le mai permite acestor „legislative” să reprezinte interesele naţiunii care a făurit statul pe care l-au uzurpat în folosul „părţilor terţe” sau de-a dreptul informale.

Ţinînd cont de aceste realităţi, eventuala sărbătorire pe 2 august sau pe 11 februarie a „parlamentarismului” moldovenesc nu ar fi lipsită de sens. Oricum statutul legislativului a suferit puţine schimbări de atunci.
Nicolae Onea-Maimescu