La prima vedere satul Ochiul Alb nu se deosebeşte cu nimic de celelalte sate din ţară. Se confruntă cu aceleaşi probleme ca şi celelalte sate: nu are o baie publică, lipseşte o casă de cultură, lipsa unei pieţe agricole, etc. Aceste probleme par a fi rezolvabile, iar optimismul sătenilor nu putea fi explicat la prima vedere.

Un lucru, însă, este cu totul deosebit şi specific pentru acest sat: sătenii care au plecat din sat continuă să-şi ajute satul şi consătenii. Cu ajutorul lor a fost reparată şcoala, a fost gazificat satul, sînt sprijiniţi tinerii care învaţă în Chişinău, se fac eforturi pentru a deschide un muzeu în sat, pentru deschiderea unui azil pentru copii lăsaţi fără părinţi etc.

Aceste activităţi le inspiră încredere sătenilor în viitorul satului şi, prin umrare, în cel al ţării, fapt care îi determină pe săteni să nu părăsească satul (doar cicnci ochi-albeni sînt plecaţi în Italia şi Portugalia, iar o parte foarte mică pleacă la munci sezoniere în Rusia).

Putem menţiona cîţiva dintre aceşti ochi-albeni care îşi ajută consătenii, listă care poate fi completată cu uşurinţă:

- Ion Ababii, Rectorul Universităţii de Medicină “Nicolae Testimiţanu”, decorat cu ordinul de stat “Nicolae Testimiţanu”

- Victor Eşanu, Preşedintele “Reform Bussines”,

- Vitalie Iacovlev, “Moldovagaz”,

- Zinaida Babără, Director SRL “Corina” Chişinău,

- Victor Deleu, “Construcţia” Rezina,

- Pavel Postovan, or. Drochia, decorat cu ordinul de stat “Nicolae Testimiţanu”,

- Ion Stici, ziarist “Moldova Suverană”,

- Maria Beţivu, Şefa de studii, raionul Drochia,

- Viorel Cepoi, om de afaceri, Chişinău,

- Victor Zbancă, Preşedintele SRL “Dealu ochialbean”,

- Sergiu Babin, Preşedintele SRL “Cîmpia ochialbeană” etc.

Ion Ababii îi ajută pe săteni la deschiderea muzeului “Nicolae Testimiţanu”, originar din Ochiul Alb; Victor Eşanu îi ajută financiar pe studenţii din sat care îşi fac studiile la Chişinău (la întreprinderea sa chşinăuiană sînt angajaţi peste 30 de studenţi ochi-albeni), Zinaida Babără a sponsorizat călătoria unor grupuri de elevi din sat într-o excursie prin ţară, etc.

În prezent primăria întreprinde eforturi pentru a deschide o asociaţie a ochi-albenilor, vrea să instituie titlul de “Cetăţean de onoare al satului Ochiul Alb”. După cum ne mărturiseşte primarul Tudor Şonţu, ori de cîte ori s-a adresat la foştii ochi-albeni pentru ajutor ei au răspuns acestor chemări. Acest lucru ne-a părut de necrezut, dar după ce am vorbit şi cu alţi oameni din sat am înţeles că acestea nu sînt vorbe goale.

Situaţia actuală a satului moldovenesc nu este dintre cele mai bune. În anul 2002 sporul natural pe ţară a scăzut catastrofal la cifra de –6,2 mii, numărul căsătoriilor este de 21,7 mii, numărul divorţurilor este de 12,7 mii ceea ce denotă o creştere explozivă a acestora. Pe lîngă aceste probleme trebuie să adăugăm emigrarea economică care a căpătat proporţii enorme, traficul de persoane, traficul de organe etc.

Pe acest fundal deprimant satul Ochiul Alb pare a fi o oază. Satul are două oloiniţe, două mori, trei magazine, trei baruri, un preventoriu balnear, un spital, un Centru de sănătate, un centru pentru tineret, un palat impresionant pentru nunţi, două asociaţii de fermieri, 182 de gospodării ţărăneşti, trei organizaţii obşteşti. Efortul constant al sătenilor şi ajutorul din exterior al consătenilor ne dezvăluie o situaţie deosebită a acestui sat.

În perioada actuală cînd fraţii nu se mai recunosc unii pe alţii, cînd copii îşi uită părinţii, cînd părinţii îşi abandonează copiii etc. aceste mărturii par incredibile. Lucru care m-a întristat este legat de faptul că am perceput situaţia ca fiind ieşită din comun. În felul acesta ne întrebăm: “Oare am rămas noi în urmă de viaţa de astăzi?” Ceea ce era firesc şi natural cu ceva timp în urmă astăzi a devenit de domeniul neobişnuitului. Mi-am dat seama că fără să observăm renunţăm la modul firesc de viaţă al poporului nostru.

Prin exemplul acestor oameni înţelegem că omenia, bunătatea, ospitalitatea care sînt specifice poporului nostru n-au dispărut, iar cei din Ochiul Alb sînt aşa cum trebuie să fie oamenii adevăraţi. Acest fapt ne îndeamnă să credem că viitorul ţării mai poate fi salvat.

Dragostea de ţară, de neam, porneşte de la lucruri mărunte, de la copilărie. Se vede că cei care nu-şi uită locul copilăriei nu pot să fie oameni răi şi indiferenţi la cele ce se petrec în jur. Ţara are de numai de cîştigat de la faptul că există asemenea oameni care, de fapt, sînt purtătorii tradiţiei şi culturii neamului nostru.

Anatol Negruţă

www.mdn.md