MOTIVAŢIA AUTOCEFALIEI MITROPOLIEI MOLDOVEI

(vezi partea II)

În atare situaţie, care ar fi motivaţia pentru a năzui spre autocefalie ? Sintetizînd cele expuse în primele alineate ale acestui articol, putem să enumerăm asemenea motivaţii:

1. Autocefalia este unica formă potrivită pentru situaţia Bisericii din Moldova, deoarece tocmai această formă ar fi în stare să ţină echilibrul în ţinutul nostru dintre influenţa Patriarhiei Moscovei şi cea a Patriarhiei Române, dată fiind alcătuirea etno-culturală a populaţiei ortodoxe din Republica Moldova.

Totodată, autocefalia i-ar dezarma pe cei care continuă să învinovăţească Mitropolia Moldovei de supuşenie faţă de o Biserică „străină”, „asupritoare”, care s-a compromis faţă de creştinii din Moldova nu numai în perioada ţaristă, dar şi în istoria recentă – în cazul conflictului de la Nistru luînd făţiş partea agresorilor ateist-comunişti împotriva binecredinciosului popor al Moldovei.

2. Patriarhia Moscovei se confruntă cu o mulţime de probleme interne şi nu are nici timp, nici resurse, nici dorinţă să se ocupe şi de buna orînduire a vieţii bisericeşti din Moldova. În particular, Biserica Rusă nu are putere – morală şi organizatorică – de a asigura reunificarea Mitropoliei Moldovei cu „mitropolia Basarabiei”, iar autocefalia ar scoate piedicile în calea reunificării.

3. O Biserică autocefală poate coopera mai eficient, cu mai multă încredere, cu autorităţile statului independent în cadrul suveranităţii căruia ea îşi păstoreşte credincioşii. Prestigiul interbisericesc şi interconfesional al unei Biserici autocefale va spori cu mult, deschizînd noi orizonturi şi posibilităţi pentru Biserica Moldovei în cooperarea internaţională.

Pe lîngă faptul că, aplicate la condiţiile reale ale societăţii şi statului moldovenesc, aceste motivaţii se dovedesc a fi toate cu totul false, în temeiul celor expuse mai sus în cazul Tomos-ului şi al hirotoniilor de episcopi, sîntem îndreptăţiţi să mărturisim cu toată tăria că aplicarea împuternicirilor de autocefalie va înrăutăţi nespus de mult condiţiile de mîntuire pentru creştinii din Moldova.

Care este motivaţia reală a autocefaliei Mitropoliei Moldovei ?

Să ne amintim că unica motivaţie cu adevărat creştinească este năzuinţa spre mîntuire, iar autocefalia ar trebui să asigure acele condiţii necesare şi suficiente pentru mîntuire pe care lipsa de autocefalie nu le poate asigura.

Astăzi Biserica Ortodoxă din Moldova, după cum am văzut, nu dispune de o minimă capacitate nu că pentru a se cîrmui canonic de sine stătător, dar nu are capacitate nici pentru a funcţiona ca o simplă episcopie, nemaivorbind de mitropolie simplă, fără cîrmuire de sine stătătoare. Comparînd capacitatea reală a Mitrpoliei Moldovei cu capacitatea minim necesară pentru îmfăptuirea împuternicirilor dăruite de Tomos, nu putem constata decît o şi mai mare incapacitate. Iar dacă actuala capacitate a Bisericii Ortodoxe din Moldova o comparăm cu împuternicirile unei Biserici autocefale, atunci diferenţa devine chiar desfiinţătoare.

De ce oare anumite persoane din cadrul clerului să dorească pentru neputincioşia Mitropoliei Moldovei o sarcină care o depăşeşte vădit, de sute şi mii de ori ? Aburcînd o asemena sarcină pe spatele Mitropoliei Moldovei nu vom căpăta decît strivirea de neocolit a ei sub povara unor împuterniciri pe care ea nu le poate înţelege, necum înfăptui.

Oare strivirea Mitropoliei Moldovei ar contribui la mîntuirea creştinilor ei ? Nicidecum. Cel puţin şi din pricina lipsei vre-unei alternative creştine ortodoxe bisericeşti pentru creştinii din Republica Moldova. Doar aşa-numita „mitropolie a Basarabiei”, fiind o alcătuire schizmatică, deci desprinsă de trupul hristic al Singurei Sfinte Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici, nu are ce să le ofere creştinilor din cele mîntuitoare.

De ce atunci să dorească unii clerici (!) autocefalia zdrobitoare pentru cazul Bisericii Ortodoxe din Moldova ? Răspunsul uşor de intuit ar fi acesta: Acestor clerici nu le pasă de mîntuirea norodului Moldovei, după cum nu le pasă nici de propria lor mîntuire. Amintindu-ne de calitatea morală şi profesională necorespunzătoare canoanelor a unui număr însemnat de clerici, putem lesne conchide că este vorba tocmai de asemenea clerici. Chiar dacă ideea de autocefalie ar veni din mediul politicienilor (necreştini, evident), clericii adevăraţi nu ar primi spre promovare o asemenea idee.

Cine este interesat în autocefalia Mitropoliei Moldovei ?

S-ar întrezări trei categorii de indivizi care şi-ar dori o Biserică autocefală. Prima categorie ar fi formată dintr’un anumit tip de politicieni care, invidiind Partidul popular creştin-democrat care dispune de o proprie unealtă la cheremul său cu denumirea de „mitropolie a Basarabiei”, şi-ar dori şi ei o asemenea unealtă electorală.
O altă categorie ar fi formată din clerici care beneficiază de actuala stare de neorînduială din Mitropolia Moldovei şi şi-ar dori o chezăşuire a unei asemena stări de huzureală în afara oricărui control – din partea unui for superior – Patriarhia Moscovei sau o oricare altă patriarhie (cea Română, în cazul „trecerii” la „mitropolia Basarabiei”) - care ar putea fi sesizat de către creştinii sau clericii încă temători de Dumnezeu din Biserica Ortodoxă a Moldovei.

O a treia categorie ar fi formată tot din clerici care ar dori să folosească autocefalia drept instrument de dobîndire a controlului administrativ şi politic în Mitrpolia Moldovei în cadrul luptei pentru influenţă în cadrul Mitropoliei Moldovei.

Oricare dintre aceste trei categorii de doritori ai autocefaliei nu caută mîntuirea creştinilor din Moldova, după cum nu o caută nici pe a sa.

Bineînţeles, artizanii aşa-numitei „mitropolii a Basarabiei” ar fi şi ei interesaţi într’o „mitropolie autocefală” a Moldovei, deoarece aceasta ar fi cu totul neputincioasă, s’ar compromite foarte curînd, transformîndu-se într’un club de interese pecuniare. O asemenea „mitrpolie autocefală” ar fi cu totul inferioară chiar şi simulacrului de „mitrpolie” cum este organizaţia cu misiune antiortodoxă cunoscută ca „mitropolie a Basarabiei”.

CARE VOR FI REZULTATELE DOBÎNDIRII AUTOCEFALIEI ?

În asemenea condiţii, dobîndirea eventuală a autocefaliei pentru Biserica Ortodoxă din Moldova nu ar rezolva nici o problemă (bunăoară, „reunificarea” celor două „mitropolii” sau ridicarea competenţei Mitropoliei Moldovei în chivernisirea treburilor bisericeşti), ci ar da naştere la un şir de noi probleme cu mult mai grave decît cele cu care ea se confruntă astăzi.

Diversificarea schizmei

Dobîndirea autocefaliei, cu atît mai mult simpla ei proclamare (în „temeiul” „dreptului la autocefalie”), ar dezlănţui îndată un întreg evantai de schizme. Astfel, ar apărea printre clerici doritori să se unească direct cu Patriarhia de Constantinopol, cu „patriarhia” schizmatică a Ucrainei, cu oricare alte structuri nerecunoscute, dar autodeclarate „ortodoxe”.

Bineînţeles, ar apărea doritori să se unească şi cu alte Biserici Ortodoxe care dispun de harul mîntuitor, dar care se află în relaţii complicate cu anumite patriarhii, cum ar fi Mitrpolia de la Slătioara, acea parte a Bisericii Ruse din exil care nu s-a unit cu Patriarhia Moscovei, Biserica împotrivirii din Grecia, Biserica Ortodoxă Americană etc.

O Biserică bîntuită de atîtea probleme cum este actuala Mitropolie a Moldovei, neavînd capacitatea de a se cîrmui la nivel de clerici, parohii şi mănăstiri, nemaivorbind de cîrmuire la nivel de episcopi şi episcopii, prin simpla declarare a propriei ei „autocefalii” sau chiar prin obţinerea, numaidecît prin căi necanonice, a autocefaliei – căci, după cum am văzut, ea nu este nicidecum în stare să o obţină pe căi canonice – nu va putea fi acceptată decît de persoane aflate în ceartă cu canoanele Bisericii Ortodoxe A Toată Lumea.

O asemenea „autocefalie” nu va putea fi acceptată, tolerată nu numai de către creştini, dar şi de către cei cărora nu le pasă de mîntuire, dar care nu-şi vor găsi interesele lumeşti oglindite în „autocefalia” proaspăt declarată.

Adîncirea schizmei

Actuala schizmă a aşa-numitei „mitrpolii a Basarabiei” se va adînci, deoarece, printr-o asemenea „autocefalie” Mitrpolia Moldovei îşi va pierde caracterul canonic şi va deveni o structură şi mai îndoielnică decît „mitrpolia” schizmatică. O parte din clericii mai slabi de înger se vor scurge, firesc, spre această „mitropolie” al cărei statut va fi deja perceput ca „mai legitim” decît cel al unei „mitrpolii autocefale a Moldovei”.

Întărirea sectelor

Harababura dezlănţuită în urma unei asemenea auticefalii va dezorienta mulţimi de creştini care, smintindu-se de tulburările iscate, se vor sedimenta prin tot soiul de secte, întărindu-le numeric, deci şi politic, pe acestea, ceea ce va rezulta în noi decizii politicie de stat îndreptate spre marginalizarea şi desfiinţarea ortodoxiei în Moldova (vezi iniţiativa de astă primăvară-vară a „mitropoliei Moldovei” de a elimina din spaţiul legal Biserica Ortodoxă a Moldovei prin proiectul Legii cultelor întocmit şi promovat de buclucaşa „mitropolie a Basarabiei”).

Astfel, o asemenea „autocefalie” nu numai că nu va rezolva nimic din cele declarate drept scop, drept motivaţie a autocefaliei moldoveneşti, nu numai că nu va întări Biserica Ortodoxă din Moldova, dar o va distruge neîndoielnic.

În urma mişcării pentru autocefalie vom căpăta în Moldova o puzderie de „biserici” care mai de care mai „ortodoxe” sau mai „creştine”, întărind şi mai mult dezbinarea poporului Moldovei.

Îndreptarea căilor lui Antihrist: ca să aibă el ce să „reunifice” sub sceptrul său - „bisericile” despărţite

Dezbinarea oricărui popor după criterii de credinţă, în special dacă este vorba de un popor creştin, nu este nimic altceva, după învăţătura Sfinţilor Părinţi despre vremurile de pe urmă, decît îndreptarea căilor lui Antihrist.

Noi ştim de la Sfinţii Părinţi că Antihrist va veni să „reunifice” sub sceptrul său „bisericile” despărţite, iar cei spulberaţi prin asemenea „biserici” vor fi fericiţi să se contopească într-o nouă şi mare „biserică” a toată lumea căzută şi dezbisericită.

Altfel zis, doritorii de autocefalie – la fel ca şi dezbinătorii din „mitropolia Basarabiei” (să nu uităm că în traducere din limba greaca „diavol” înseamnă „dezbinătorul”) - nu sînt decît ei înşişi înainte-mergătorii lui Antihrist şi îşi agonisesc pedeapsa cu care se va osîndi acesta – iezerul de foc. Aceeaşi pedeapsă îi aşteaptă neabătut şi pe acei creştini care se vor lăsa înduplecaţi de asemenea căutători de autocefalie sau care nu vor răspunde tare şi răspicat unor asemenea chemări la autocefalie, dînd pe faţă lucrătura antihristică a unor asemenea „clerici”.

Să ne amintim de canonul nr. 15 al Sindului (dublu) din anul 861 pomenit mai sus care ne prescrie să ne despărţim necondiţionat de asemenea propăvăduitori, mai ales dacă aceştia sînt dintre clerici.

CE SĂ FACĂ CREDINCIOŞII ÎMPOTRIVA „AUTOCEFALIEI” BISERICII ORTODOXE DIN MOLDOVA ?

La fel ca şi „mitropolia Basarabiei”, ideea de autocefalie a Bisericii Ortodoxe a Moldovei este o primejdie – chiar o piedică eficientă - pentru mîntuirea norodului drept-credincios din Moldova. De aceea nici un creştin – adică om căruia îi pasă de mîntuirea sa şi a apropiaţilor săi – nu poate rămîne impasibil la această gravă ameninţare. Ce să facă ? Ce poate face fiecare dintre noi în parte şi împreună – mireni şi clerici ?

Pentru moment, se întrezăresc trei lucrări care pot sta la temelia împotrivirii creştinilor la atacurile „autocefaliste” îndreptate împotriva mîntuirii noastre:

1. Să le lămurim tuturor celor din jurul nostru care caută mîntuirea

- ce este autocefalia,
- pentru ce anume şi cum se dobîndeşte ea şi
- ce urmăresc, de fapt, în condiţiile de astăzi, cei care vor „autocefalie” (sau „să treacă” la „mitropolia Basarabiei”).

Pentru aceasta trebuie noi înşine să ne informăm, să ne instruim, să dăm dovadă de rîvnă şi să năzuim cu adevărat la mîntuire.

2. Creştinii – adică oamenii care caută mîntuirea – să se organizeze canonic în cadrul parohiilor lor şi în jurul propriilor duhovnici reali – preoţi statornici în credinţa lor, evlavioşi, lucrători pe tărîmul păstoririi în Duhul dragostei, temători de Dumnezeu, nu de oameni, cunoscători şi următori ai Canoanelor bisericeşti, rîvnitori în păzirea Cuvîntului lui Dumnezeu …

În acest scop să ne întărim în rugăciune, în urmarea pravilelor de dimineaţă şi de seară, să ne îndesim mărturisirea şi împărtăşania, să ne cunoaştem fraţii întru Hristos din parhohiile ai căror membri sîntem, iar dacă încă nu sîntem – să devenim, făcînd bună-orînduială în viaţa parohială prin aplicarea neabătută a experienţei şi a sfaturilor Sfinţilor Părinţi formulate în canoanele bisericeşti.

3. Să sprijinim – cu vorba şi cu fapta – pe mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al întregii Moldove – în năzuinţele sale de a pregăti convocarea în condiţii canonice a Adunării generale eparhiale a Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Orice cleric – fie preot sau arhiereu – are nevoie de sprijinul celora pe care îi păstoreşte, al celora cu care se uneşte duminică de duminică în Euharistie. Nu este Biserică fără mireni, tot aşa precum mirenii nu sînt Biserică fără clerici. Iar neorîndielile constatate în Biserica Moldovei se datorează în aceeaşi măsură şi mirenilor care, prin înstrăinarea lor de adevărata viaţă parohială şi eparhială, îi descurajează pe clerici, îi însingurează în grijile şi nevoile lor, aratîndu-le clericilor dezinteresul pentru ei şi slujirea acestora …

Şi prin aceasta noi, mirenii, ne agonisim răsplata. Nu numai prin păcatele noastre personale. Să ne pese nu numai pentru soarta noastră, dar şi pentru cea a Bisericii noastre - cîrmuită de Hristos Însuşi – lăsată nouă spre mîntuire şi spre chezăşuirea mîntuirii.

Cu iertare întru Hristos Domnul, Sebastian Durere