Timpurile de azi, în care ne-a dat nouă Domnul să trăim, sînt fără precedent în istoria omenirii. Procesele globalizării au cuprins întreaga lume, trezind multe controverse, nelinişti şi chiar temeri. Ele vizează atît destinul Bisericii Ortodoxe în general, cît şi al fiilor ei duhovniceşti în particular.

Respectiv, Biserica, a cărei menire dintotdeauna a fost păstorirea fiilor săi pe calea mîntuirii, nu poate rămîne indiferentă la noile realităţi ale lumii contemporane. Ea trebuie să-şi expună propria viziune şi concepţie asupra acestui fenomen. Trebuie să răspundă la întrebarea: „Încotro mergem?” În ce direcţie se îndreaptă omenirea şi care este rolul Bisericii în această situaţie? Unde trebuie să răsune glasul ei? Dificultatea constă în faptul că sfinţii părinţi nu au scris la această temă. Pe atunci nu exista problema globalizării. Însă utilizarea spiritului Tradiţiei Bisericii este foarte necesară, nu în sensul citării textelor sfinţilor părinţi (cu toate că şi acest lucru este foarte important), ci, înainte de toate, trebuie să înţelegem spiritul Tradiţiei Apostoleşti şi pe acest temei să ne formăm concepţia.

Deseori în lumea modernă globalizarea este înţeleasă doar ca o integrare economică sau unificare economică. De fapt, au loc procese nu doar economice, ci de unificare a întregii omeniri, adică se realizează integrarea politică, destrămarea culturii autohtone, concentrarea surselor informaţionale. Are loc integrarea sistemelor politice şi economice care formează mari centre ale puterii mondiale, globale. Şi, în vîrful puterii, centre ale puterii economice, aşa zisele corporaţii supranaţionale, cu posibilităţi financiare ce depăşesc cu mult majoritatea ţărilor lumii.

Nu mai vorbim despre faptul că acum se realizează concentrarea fără precedent a capitalului. Aceste companii, creează holding-uri capabile să controleze întreaga omenire. În birourile acestor companii se hotărăşte soarta a milioane şi milioane de oameni. Fiindcă bani înseamnă putere. Şi noi ştim că banii sînt putere, şi, în primul rînd, putere asupra minţilor omeneşti. Societatea de astăzi este formată astfel, încît manipularea opiniei publice devine nespus de uşoară. Şi aici rolul nefast îi aparţine televiziunii. Iar omul este foarte vulnerabil şi slab. El nici nu-şi dă seama în ce moment conştiinţa lui este dirijată în direcţia celor ce se ocupă de aceste manipulări perfide. Şi acest lucru se face contra bani. Contra bani grei.

Totodată, sporesc vitezele cu care oamenii se deplasează în spaţiu. Datorită acestui fapt omenirea se preface într-un sat sau într-o casă mică, într-un spaţiu redus. Totul se află în corelaţie: oamenii, capitalul, tehnologiile. Desigur aceste realităţi nasc pericole de ordin global - schimbarea climei, răspîndirea bolilor, terorismul ş.a. Şi pentru a ţine piept acestor situaţii sînt necesare măsuri adecvate şi corelate. Însă pentru realizarea acestor măsuri este nevoie de un instrument internaţional de diriguire. Astfel, apar diverse organizaţii internaţionale, statele naţionale cedîndu-le anume lor, din ce în ce mai mult, drepturile sale. Aici pericolul constă în faptul că în acest caz multe decizii sînt luate în afara voinţei structurilor statale, violîndu-se voinţa cetăţenilor acestor state. Noi însă ne pronunţăm pentru transparenţă, adică nimic să nu se facă tainic, să nu existe strategii tainice, care ar dirija omenirea.

Prin sistemele globale oamenilor li se inoculează anumite ideologii. Şi deja este clar că ideologia dominantă nu va fi credinţa creştină. Ce ideologie stăpîneşte astăzi în lume? Noi o numim ideologia secularizării. Această ideologie (unii filosofi o numesc libaralism) a apărut în Europa Apusului în epoca Iluminismului. La început a fost Reforma – lupta cu steagurile creştine în cîmpul valorilor creştine, iar următorul val, aşa-zisa epocă a Iluminismului, şi-a formulat fără nici un echivoc alte valori – anticreştine. La baza acestei filosofii stă ideea personalităţii, a dreptului şi libertăţii omului. Acesta a devenit măsura tuturor lucrurilor şi crede că e în putere să spună: eu hotărăsc de ce am nevoie şi nicidecum Dumnezeu. Aceste rătăciri sînt strîns legate de ideile Renaşterii – a renaşterii păgînismului, a viziunii ateiste asupra lumii. Doar toţi zeii olimpici erau oameni-zei. Este vorba de zeificarea omului păcătos, decăzut, plin de păcate. Iar acesta a lansat şi a dezvoltat ideea drepturilor şi a libertăţii, ocolind ideea responsabilităţii morale înaintea lui Dumnezeu.

Şi scopul sistemului politic constă în descătuşarea omului, descătuşarea păcatului. Însă pentru descătuşarea păcatului, este nevoie şi de ideea pluralismului. Dacă ştiţi exact că ceva este bun, este mîntuitor, iar altceva este rău, păcătos, desigur vă veţi strădui să alegeţi lucrul mîntuitor, nu pe cel păcătos. Iar pluralismul presupune absenţa adevărului, adică prezenţa mai multor „adevăruri” personale. Luther spunea: de ce Biserica tîlcuieşte Sfînta Scriptură? Fiecare om are dreptul să facă acest lucru. Astfel a fost pusă baza „pluralismului” confesional, a sectelor. Iar Biserica operează cu termenul adevărului – doar există adevărul apostolic, tradiţia apostolică pe care noi o păstrăm. Noi dispunem de criteriul adevărului.

Principalul pericol în condiţiile globalizării este impunerea standardelor liberale de viaţă pentru întreaga lume. Această năpastă poate ataca orice ţară. Şi, desigur, Moldova nu este o excepţie. Ideea naţională şi globalizarea sînt incompatibile. O astfel de globalizare distruge orice naţionalitate. În ceea ce priveşte guvernarea mondială, multe elemente ale suveranităţii naţionale se transmit la nivelul internaţional şi nu-i exclus că, la un moment dat, îşi va face apariţia un organ executiv mondial. Acest lucru însă devine foarte periculos atunci cînd se bazează numai pe modelul liberal. De exemplu, în multe ţări ale lumii se adoptă legi care egalează căsătoriile homosexuale cu cele fireşti. Însă acest lucru contrazice convingerile noastre creştine.

Un alt pericol pe care îl sesizăm sînt tentativele de intervenţie în sfera vieţii personale. Adevăratul credincios nu poate fi acasă credincios şi necredincios la serviciu. El nu poate lua decizii în domeniul său profesional, care vin în contradicţie cu convingerile religioase. Iar aşa-zisa corectitudine politică marginalizează religia, permiţîndu-o doar în sfera vieţii personale.

Şi implementarea noilor sisteme de control cu utilizarea codului de identificare în actele personale este foarte periculoasă. De ce? Fiindcă omul devine un rob al unui sistem care deţine toată informaţia despre om. Prin acest sistem se realizează controlul permanent asupra omului! Important este ca omul să aibă dreptul la alegere: dacă nu doreşte să participe la acest sistem de identificare, trebuie să aibă dreptul să nu participe. Înainte de toate, mă refer la atribuirea codului personal de identificare. Ideea primordială a fost atribuirea unui număr. Acest număr îi este dat pe toată viaţa şi prin el se poate colecta toată informaţia despre o anumită persoană. Sîntem categoric împotrivă, deoarece omului i se dă nume la sfîntul Botez. Şi pentru noi atribuirea numărului înseamnă substituirea numelui. În ţara noastră există un singur document fără de număr de identificare – forma nr. 9. Convingîndu-se de faptul că acesta este din ce în ce mai solicitat de creştinii ortodocşi, factorii de decizie i-au amplificat posibilităţile. Dar nu îndeajuns. Bunăoară, cu acest document este imposibil să faci tranzacţii de vînzare-cumpărare sau să ieşi în afara ţării etc. Prin urmare, deţinătorul lui nu poate merge într-un pelerinaj la locuruile sfinte din ţările vecine – România şi Ucraina, Rusia sau în Ţara Sfîntă. Iar aceasta contravine libertăţii confesionale a cetăţeanului.

Traversăm vremuri grele. Biserica are nevoie de bărbăţie nu doar pentru a-şi apăra unitatea canonică şi interesele canonice, ci şi pentru a mărturisi în faţa întregii lumi în ce şi cum noi credem. Fără această mărturisire, lumea nu mai are şanse şi este sortită pieirii. Trebuie cu glas tare să spunem celor care încă se îndoiesc, că Biserica este stîlpul adevărului.

Să primeşti imperativele credinţei înseamnă să devii ortodox. Şi atunci toate problemele se vor rezolva de la sine. Pur şi simplu trebuie să vedem ce corespunde normelor ortodoxe şi să spunem: „Fraţilor, de cele ce nu corespund canoanelor credinţei să ne lepădăm”. De aceea problema noastră şi piatra unghiulară a Concepţiei Bisericii Ortodoxe asupra proceselor globalizării constă în a lupta pentru dreptul de a fi creştini ortodocşi şi de a predica credinţa noastră.

Mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al întregii Moldove