[ Cititi episodul anterior…] [ Descarcati materialul integral in format .rar]

Românii şi integrarea – încheiere

Iată aşadar ce e „Europa” în care tocmai ne-am „integrat”, cu sau fără voia noastră; noi, cărora ne place să credem că sîntem creştinaţi chiar de cel dintîi dintre Apostolii lui Hristos. Însă acum, mai mult ca niciodată, sîntem puşi să alegem între a fi împotriva Lui sau a fi cu El pînă la capăt, adică să alegem între a fi oameni „europeni” sau a fi oameni cu adevărat, adică oameni ai Dumnezeu-Omului Hristos. Iar ce înseamnă aceasta ne spun tot sfinţii Lui:

„În faţa omului umanist şi a progresului său, stă omul lui Hristos cu progresul său dumnezeiesc-omenesc. Principiul de temelie al progresului dumnezeiesc-omenesc: omul e om adevărat numai prin Dumnezeu, numai prin Dumnezeu-Omul; cu alte cuvinte, omul e om adevărat numai prin nemurire, adică prin biruinţa asupra a tot ce este muritor şi a tot ce este supus morţii, prin biruinţa asupra morţii. Biruind în sine păcatul şi răul, omul lui Hristos biruie moartea şi murirea în conştiinţa sa şi în simţirea sa şi se uneşte cu Cel ce singur e fără de moarte: Dumnezeu-Omul Hristos. Unit cu Dumnezeu-Omul, el se face în lumea aceasta nemuritor: mintea lui gîndeşte cu gîndirea lui Hristos, gîndire nemuritoare şi veşnică; iar inima lui simte deja în sine viaţa lui Hristos, viaţa nemuritoare şi veşnică. […]

„Şi a zis Domnul: «[…] Veniţi, şi pogorîndu-Ne să amestecăm limba lor, ca să nu înţeleagă nici unul glasul semenului său.» Pentru aceea s-a chemat numele locului aceluia Amestecare [Babilon], pentru că acolo a amestecat Domnul Dumnezeu limbile întregului pămînt, şi de acolo i-a risipit pe ei Domnul Dumnezeu pe tot pămîntul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul” (Facerea 11:6-8).

Timp de zece veacuri încheiate a fost zidit turnul Babel european, şi nouã ne-a revenit nefericita vedenie. Omul european a ajuns la ameţeala sa fatalã. L-a dus pe supraom în vîrful turnului sãu Babel, voind a desãvîrşi prin el zidirea sa.

O, fraţilor! Nu vedeţi cu toţii lucrul acesta? Nu aţi simţit în trupul vostru întunericul şi dorinţa Europei anticreştine de a vă ucide? Alegeţi Europa sau pe Hristos? Moartea sau viaţa? Acestea două le-a pus Moisi oarecînd înaintea norodului său - pe acestea două le punem şi noi înaintea voastră. Să ştiţi: Europa este moartea, iar Hristos este viaţa. Alegeţi viaţa, ca să trăiţi în veci!

Principiul întemeietor al filosofiei «umaniste» - sau, mai bine zis, «hoministe» (după om) - este: Omul e măsura tuturor fiinţelor şi făpturilor. Iar principiul întemeietor al filosofiei după Dumnezeu-Omul este următorul: Dumnezeu-Omul este măsura tuturor fiinţelor şi făpturilor. […] Înaintea omului «infailibil» stă omul a-tot-păcătos: smerenia de o parte, şi îngîmfarea de alta. Privighetoarea cea neîntrecută a Evangheliei Dumnezeu-Omului, Sfîntul Ioan Gură de Aur binevesteşte: «Smerenia este piatra de temelie a filosofiei noastre!» Smerenia este piatra de temelie a filosofiei noastre despre viaţă şi lume, despre timp şi veşnicie, despre Dumnezeu şi Biserică; în timp ce piatra de temelie a oricărui umanism, chiar şi a aceluia ridicat la rangul de dogmă, este trufia, credinţa în raţiunea omului, în mintea şi logica lui. Trufia este boala fără leac a minţii diavolului. În lăuntrul ei se găsesc şi din ea izvorăsc toate celelalte rele diavoleşti; în timp ce smerenia noastră ne învaţă să ne punem nădejdea şi să avem deplină încredere în sfînta, soborniceasca, dumnezeiesc-omeneasca minte a Bisericii, mintea lui Hristos. Noi avem mintea lui Hristos (1 Corinteni 2:16).

Noi sîntem în trupul dumnezeiesc-omenesc al lui Hristos - Biserica Ortodoxă, în care Dumnezeu-Omul Hristos este totul: şi capul, şi trupul, şi Viaţa, şi Adevărul, şi dragostea, şi dreptatea, şi timpul, şi veşnicia; dar şi noi, prin credinţa în El şi prin viaţa în El (Efeseni 4:11-21). Pentru că toate prin El şi în El s-au zidit; şi El este mai înainte de toate şi toate în El viază; şi El este capul trupului Bisericii, ca El să fie întru toate cel mai întîi (Coloseni 1:16-18); El, Dumnezeu-Omul, şi nu doar omul, oricum ar fi acesta” (IUS).

Smerenia, supunerea faţă de Hristos-Dumnezeu, Ziditorul prin Care toate s-au făcut, este singura cale de a ajunge la adevărata libertate - aceea faţă de cele ale trupului, faţă de lume, faţă de diavol şi faţă de moarte - adică la starea de „dumnezeu după dar”:

„Zidit după chipul lui Dumnezeu, omul are şi libertate după chipul lui Dumnezeu. Această libertate are dimensiuni uriaşe, nemăsurate. După voia sa liberă, omul poate chiar să se lepede de Dumnezeu şi să aleagă pe diavolul. Şi încă: omul poate să ajungă „dumnezeu după dar”, însă şi diavol, după voia sa liberă. Întrebuinţată cu înţelepciune dumnezeiască, voia liberă îl duce pe om la Dumnezeu şi îl uneşte cu Dumnezeu; întrebuinţată rău, îl duce pe om la diavol şi-l uneşte cu el. [68] Istoria neamului omenesc este martorul grăitor al acestui fapt. Dumnezeu Se face om tocmai în scopul ca, în calitate de Dumnezeu-Om, în Persoana Sa dumnezeiesc-omească, să îi arate omului şi să-l înveţe cum poate folosi în chip de Dumnezeu înţelepţit libera sa voinţă, cum să zidească în sine un om haric, un om după chipul lui Hristos, şi cum să desăvîrşească pînă la deplinătate asemănarea cu Dumnezeu a fiinţei sale. Iar pentru atingerea acestui scop, Domnul a dat omului puterile dumnezeieşti trebuincioase, a întemeiat pe Sine, Dumnezeu-Omul, Biserica cu sfintele ei Taine şi sfintele ei fapte bune. Făcîndu-se «de un trup» cu trupul dumnezeiesc-omenesc, Biserica (Efeseni 3:6), omul ajunge, cu ajutorul Sfintelor Taine şi sfintelor fapte bune, la scopul rînduit lui de către Dumnezeu: ajunge «dumnezeu după har». Toată mîntuitoarea şi de Dumnezeu dăruita înţelepciune a Creştinului stă în a-şi supune de bună voie voinţa sa liberă voinţei dumnezeieşti a Domnului Hristos, după pilda aceluiaşi Domn Hristos, Care de bună voie a supus în Persoana Sa dumnezeiesc-omenească voinţa Sa omenească voinţei dumnezeieşti. Această legătură dumnezeiesc-omenească între voinţa dumnezeiască şi cea omenească este legea cea mai desăvîrşită şi pravila cea mai trebuitoare în trupul dumnezeiesc-omenesc al lui Hristos-Biserica: a-ţi supune de bună voie voinţa omenească voinţei dumnezeieşti a Domnului Hristos; şi astfel, cu ajutorul harului Sfintelor Taine şi sfintelor fapte bune, a-ţi dobîndi mîntuirea, în-dumnezeirea, în-dumnezeu-omenirea şi viaţa veşnică în împărăţia dragostei lui Hristos” (IUS).

Iar dacă aşa stau lucrurile, ce vom alege? Oare nu vom urma îndemnului părintesc al sfinţilor:

„O fraţilor! Nu vedeţi cu toţii lucrul acesta? Nu aţi simţit în trupul vostru întunericul şi dorinţa Europei anticreştine de a vă ucide? Alegeţi Europa sau pe Hristos? Moartea sau viaţa? Acestea două le-a pus Moisi oarecînd înaintea norodului său - pe acestea două le punem şi noi înaintea voastră. Să ştiţi: Europa este moartea, iar Hristos este viaţa. Alegeţi viaţa, ca să trăiţi în veci!” (IUS). [69]

BIBLIOGRAFIE:
- (LGY) - Ladislau Gyemant, Curs de istorie a Europei
- (NCS) - Noul catehism catolic contra Sfinţilor Părinţi, Ed. Deisis, 1994
- (IUS) - Iustin Popovici, Biserica ortodoxă şi ecumenismul
- (EMD) - Emilian M. Dobrescu, Iluştri francmasoni, Nemira, 1999

Florin Stuparu *

* Materialul a aparut in primul numar al revistei “Oglinda Vremii”, editata de partidul politic Miscarea Conservatoare. Va urma

—
NOTE:
[68]. „În toate lumile lui Dumnezeu, totul e sfînt, afară de păcat; iar păcatul este reaua întrebuinţare a libertăţii de către fiinţele zidite. Exemple: diavolul şi omul. Libertatea este rău întrebuinţată atunci cînd e îndreptată împotriva lui Dumnezeu. Păcatul săvîrşit naşte moarte. Diavolul are două puteri de căpetenie: păcatul şi moartea” (Cuviosul Iustin Popovici).
[69].