Am luat cunoştinţă şi noi cu îngrozire de relatarea „O faţă bisericească a Mitropoliei Moldovei susţine homosexualii” de pe situl colegilor noştri din data de 8 mai curent.

Relatarea cu pricina a fost publicata în formă de scrisoare deschisă semnata de dl Nicolae Toncu care, din cîte se vede, face apel la valorile noastre creştineşti. Întrucît nu am găsit pe pagina principală a acestui sit nici o adresă de contact ca să-i atenţionăm pe colegii noştri despre anumite inadvertenţe regretabile, încercăm pe această cale să venim cu unele precizări edificatoare asupra cazului.

Din fericire, lucrurile nu stau întocmai aşa cum s-au grăbit colegii să informeze publicul. A existat acum 4 (patru) ani un egumen (nu „iegumen” cum s-a strecurat pe situl respectiv) cu numele Antim la mănăstirea de maici de la Cuizăuca (nu „Cuizovca”), Rezina, care fusese declarat preot în „Mitropolia Basarabiei”, apoi preoţit în Mitrpolia Moldovei. Atunci, în 2002, acel egumen a fost „mazilit” prin decizia mitropolitului Vladimir şi „oprit” să slujească, redevenind ceea ce era – cetăţeanul Adrian Tudos, născut pe 14 mai 1973.

Altfel zis, respectiva persoană nu este nici egumen (funcţie administrativă în mănăstire) şi nici preot al Bisericii ortodoxe în general, cu atît mai mult al vreunei mitropolii, în particular, al Mitropoliei Chişinăului şi Moldovei.

A. Tudos, nemaifăcînd parte din Mitropolia Moldovei şi nici din Biserica Ortodoxă, publică anunţuri prin presa de bulevard (gen „Antena”, „Makler” şi altele) despre şedinţe de magie (numită „neagră”) pe care le practică. El hoinăreşte prin oraşele Moldovei, dîndu-se deseori drept „epsicop al armenilor”, înşelînd necreştinii (căci ORICE creştin îşi dă îndată seama că respectivul NU ESTE creştin), continuînd să se îmbrace, în mod fraudulos, ca preot ortodox.

Nu este de mirare că sodomiţii au apelat la această persoană mai mult decît dubioasă – cine se aseamănă – se adună. Faptul că unii sodomiţi se declară creştini ortodocşi nu înseamnă deloc că ei sînt în fapt. Ei se pot declara şi sfinţi, şi îngeri, şi apostoli etc. Noi, cei care Îl mărturisim pe Hristos cel Răstignit şi Înviat, ştim că orice persoană cîndva botezată care nu crede aşa cum mărturiseşte Crezul, nu participă nemijlocit în fiecare sîmbătă-duminică la Liturghie, nu se mărturiseşte mereu la unul şi acelaşi preot al său personal, numit duhovnic, nu se împărtăşeşte cît mai des cu binecuvîntarea preotului său duhovnic – NU ESTE ORTODOX, ci orice altceva.

Pentru a combate „viziunile” acestui renegat nu era musai nevoie să se facă referinţă la poziţia Bisericii Ortodoxe Ruse, ci era suficient să se pomenească Epistola către Romani, cap. I a Apostolului Pavel în care se condamnă direct păcatul sodomiei, nemaivorbind de Vechiul Testament.

Nu este cazul ca Biserica, în persoana ierarhilor săi sau a sinoadelor sale eparhiale, să iasă de fiecare dată şi să repete învăţătura lui Hristos despre mîntuire cînd vreunui apostaziat îi abate să se declare „creştin” (să nu aruncăm mărgăritare în faţa porcilor). Ce folos că şi ereticii – baptiştii - iehoviştii - adventiştii - penticostalii - catolicii -grecocatolicii - teosofii - antroposofii - etc. – se declară „creştini” nefiind ca atare, ci înşelîndu-i pe cei ce se vor a fi înşelaţi.

Este regretabil faptul că colegii s-au ostenit să publice această scrisoare deschisă cu un asemenea titlu care induce în eroare cititorul grăbit, mai ales că nu există vreo posibilitate de a li se răspunde nemijlocit. De aceea, am considerat de datoria noastră de creştini să venim în apărarea Bisericii Ortodoxe – Trupul lui Hristos – şi să-L spălăm de învinuirile nefondate precum că Biserica ar avea un asemenea „slujitor”.