(Vezi partea I)

Interviu cu Părintele Nichifor MANEA de la Izvoarele de Ioan Enache

 Părinte, am luat în discuţie cele două scopuri esenţiale ale vieţii creştine, mântuirea şi viaţa veşnică, deoarece observăm că ele nu mai apar în limbajul curent al creştinilor, nici al persoanelor politice, dar nici măcar în comunicatele organelor de conducere ale Bisericii.

- Acesta este semnul secularizării vieţii creştine. Ne-am abătut de la voia lui Dumnezeu şi am ajuns la cheremul oamenilor politici, a celor care au transformat Biserica într-o instituţie. Este semnul decăderii noastre. Mântuire înseamnă izbăvire de ceea ce este rău şi unire cu Dumnezeu. Cei de sus nu mai vorbesc de mântuire, pentru că nu pot s-o promită, îi depăşeşte cu mult acest ideal. Politica, tehnica, civilizaţia şi cultura aceasta postmodernă sunt limitate la ceea ce este trecător, nu au nici o legătură cu mântuirea. A te mântui înseamnă să duci o cruce. Nu mai sunt oamenii dispuşi să-şi răstignească voia lor, patimile lor, plăcerile lor pe cruce, nu mai au educaţia sacrificiului personal. Lupta cea bună, pe calea strâmtă a mântuirii, e dusă doar de o minoritate de creştini. Evenimentele care se produc în societatea noastră dar şi în viaţa Bisericii noastre ne împing spre aşa ceva. De câte ori, în istorie, s-a pus problema greşit în Biserică, de câte ori ierarhii şi creştinii s-au abătut de la datoriile lor, Dumnezeu şi-a ales anumiţi oameni care să ducă mai departe lucrarea mântuirii. El nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Aşa sunt şi aşa vor fi şi de acum încolo mame nebăgate în seamă, copii sărmani, bărbaţi aflaţi în diferite funcţii în societate, necunoscuţi până acum, care vor mărturisi, se vor distinge în lupta împotriva plăgilor noului faraon. Vor pătimi faţă de ceilalţi, dar vor menţine linia sănătoasă a dreptei credinţe.

- Mă întreb şi vă întreb, oare de ce în limbajul unor ierarhi nu mai apare cuvântul mântuire? De pildă, să spună, nu luaţi paşapoartele biometrice fiindcă vă primejduiţi mântuirea, ci afirmă că sunt bune pentru păstrarea păcii sociale.

- Dragul meu, ca şi în politică, şi în viaţa Bisericii se înregistrează decăderi foarte mari. Forţele oculte au reuşit să-şi infiltreze oameni la vârf, care le promovează ideile şi interesele. De multă vreme, politicul, statul, forţele care îl ocultează şi pe acesta, au luptat să subjuge Biserica, să o supună, pentru că forţa maselor întotdeauna a fost acordată liderilor religioşi. Când e vorba de Ortodoxie, se vorbeşte de ierarhi. Şi în comunism, statul a dărâmat biserici, a mutilat conştiinţe, a umplut puşcăriile cu preoţi şi oameni credincioşi, pentru că a găsit colaboratori între ierarhi, dispuşi să semneze nişte hârtii incriminatoare. Cu excepţia patriarhilor Serbiei şi Bulgariei, actualii patriarhi ortodocşi sunt absorbiţi de o politică europeană, masonică, ecumenistă. Când vor fi înlocuiţi şi aceştia doi, va avea loc al optulea Sinod Ecumenic unde vor stabili politici antiortodoxe şi mai mari, pentru că nu-i mai opreşte nimeni. Sfinţii Părinţi ne-au avertizat de căderea Bisericii prin ierarhii ei. Corupţia aceasta a fost profeţită şi nu va fi dezminţită, pentru că Antihrist va fi întronat la Ierusalim de către ierarhi. Fără corupţia aceasta la vârf, lucrarea fărădelegii nu s-ar putea făptui. Ei încearcă o unire, prin acte şi tratate de tip politic, a creştinilor rătăciţi, dar nu vor avea succes, pentru că niciodată în istorie, când au încercat, masele nu s-au unit cu catolicii. Asta fiindcă încearcă să unească ceea ce nu este de unit. Prin corupţia la vârf se explică şi absenţa din limbajul unora a comandamentului mântuirii.

Forţele oculte voiesc sa fragmenteze Biserica

- Motivaţia folosită de unii este făţarnică, vicleană cu totul. Zice, de dragul păcii sociale, sacrificăm mântuirea, executând tot ce ne cere statul. Iată, statul ne cere, prin legile şi legiuitorii lui, să devenim homosexuali, incestuoşi, căderea în păcătoşenia cea mai neagră fiind considerată corectitudine politică.

- Este, de fapt, o trădare a Bisericii, nu numai o manipulare de opinii. O trădare a duhului lui Dumnezeu. Există o singură pace: Pace vouă! Pacea Mea o dau vouă! O dă El, nu oamenii. Pacea socială despre care fac vorbire aceia este falsă. Mai bine să murim pentru adevăr, decât să trăim în minciună! E o pace mincinoasă, care nu o să ducă niciodată la mântuire, la izbăvire, la fericirea veşnică. Pace coruptă de păcat! Ei îşi acoperă o laşitate. Gândiţi-vă ce ar însemna, pentru mărturisirea adevărului, să fie arestat şi decapitat acum un patriarh! Sau câţiva ierarhi! Ar avea o înrâurire fenomenală asupra credincioşilor. Ar renaşte toată Biserica, ar deveni monolit. Ce ar însemna să ai un patriarh martir acum? O, Doamne! Ar înviora toată viaţa duhovnicească! Nu suntem pentru sânge, nici Hristos nu a cerut asta. Dar nu este altă cale, decât aceea a crucii. Să ştiţi că nouă martirajul ne stă în faţă. Prin modul cum pun problema, ei împing lucrurile acuma spre o schismă în Biserică. Forţelor oculte sunt interesate să fragmenteze, să slăbească Biserica. Aşa ceva nu trebuie să aibă loc. Dar ei asta urmăresc, pentru a şubrezi unitatea Bisericii. Obligă o minoritate să se rupă de ei pentru a păstra dreapta credinţă, o sănătate spirituală. Deşi cei puţini nu şi-o doresc, motivaţia vicleană de schismă a celor puternici se va impune. Se pare că, în felul acesta, se vor alege unii de alţii. Dacă Dumnezeu va îngădui, va avea loc şi lucrul acesta. Durerea este că asta se şi cere. În toate bisericile autocefale ortodoxe se vor forma minorităţi care vor duce mai departe dreapta credinţă, duhul Ortodoxiei. Aşa va fi până la sfârşit, turme mici!

- Pe vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul nu au făcut o astfel de schismă. Căzuseră în erezie aproape toţi, cu mici excepţii, turma mică, aşa cum spuneţi Sfinţia Voastră.

- Da, atunci era altă relaţie între ierarhi şi popor. Acum Biserica ortodoxă este prinsă în planul de globalizare, de mondializare, care este un plan satanic. Secularizarea la care asistăm este doar o etapă în procesul de distrugere a vieţii duhovniceşti, a legăturii cu Hristos. Lucrarea aceasta este antihristică. Orice om duhovnicesc observă acest pericol. Este vremea să mărturisim acest pericol prin jertfă personală, fiecare cum poate. Aşa au făcut jertfă şi sfinţii din închisorile comuniste. Noi nici nu ştiam de ei, dar în temniţe ei se rugau pentru neam, pentru ţară, pentru toţi. Din jertfa lor vor răsări nişte oameni surpriză pentru ţara asta mult încercată. Cred că ea va învia printr-o jertfă. Momentul acestei jertfe se apropie.

Dumnezeu ţine lumea pentru creştinismul răsăritean

- Părinte, insist, merită să sacrificăm viaţa veşnică pentru pacea socială?

- Nici nu se pune problema dacă merită. Nouă ne este afectată gândirea. Vedeţi, ei vor să ne manipuleze şi gândul despre Dumnezeu, despre familie, despre mântuire. Asta au făcut, au spălat creierul maselor creştine, le-au manipulat în fel şi chip prin toate mijloacele, pentru că singura rezistenţă împotriva păgânismului este creştinismul răsăritean. Planeta era dusă de mult, dacă nu mai existau aici rugători. Dumnezeu ţine încă lumea pentru creştinismul răsăritean, ca o şansă pentru ceilalţi. Ei văd asta şi ştiu că soluţia ortodoxă este singura soluţie adevărată de viaţă. Lumea occidentală s-a cam săturat de toate promisiunile, de toate căderile prin care trece. Unii au început să se uite spre Ortodoxie ca spre o şansă salvatoare. Diavolul promite plăceri, după care vine o mare amărăciune. În stadiul acesta sunt ei acum. Întrevăd şi ei că ne îndreptăm spre final, că au început să pice toate, chiar şi marile state, de la înălţimile la care s-au semeţit. Chiar dacă mai marii lumii urmăresc distrugerea Ortodoxiei, Dumnezeu va străluci tot prin Ortodoxie, printr-o mare jertfă, după care va urma o intensă renaştere a credinţei.

(Va urma)

http://www.credinta-ortodoxa.ro/