Motto: „Veniţi să ne întoarcem către Domnul…” (Osea 6:1).
Diavolul, în dorinţa-i nemărginită de a-i amăgi pe oameni, îşi ascunde răutăţile sub masca binelui, încercând prin aceasta să-i abată de la calea Adevărului şi a Vieţii, pe căile minciunii şi ale pierzării. Ori, Mântuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6). Calea este BISERICA, adevărul este ORTODOXIA şi viaţa este RAIUL.
Acum se crede că bolile, pe care le au oamenii în aceste timpuri nu ar mai fi cauzate de păcatele lor sau ale înaintaşilor (cum învaţă Sfânta Biserică), ci că ar fi doar nişte dezechilibre ale energiilor ce ne alcătuiesc, iar reechilibrarea energiilor o pot face doar cei înzestraţi cu „har vindecător”.
În cartea intitulată „Icoane făcătoare de minuni şi vindecători din România” (apărută la Total Press în 1977 şi care este o veritabilă capcană pentru creştinul ortodox) autorii recunosc că, deşi unii paranormali afirmă că „nu-şi transformă în afacere harul dăruit de Divinitate” (pag. 114) (Care har? Când le-a dăruit Divinitatea acest har ???), deşi alţii tratează indiferent de plată (pag. 144), iar alţii afirmă că „pentru şomeri, handicapaţi, pensionari, studenţi şi elevi practică o reducere de 20%” (pag. 142), există totuşi şi „vindecători” „NEAVENIŢI Şl IMPOSTORI”, avizi de bani, cărora „Cerul le ia până la urmă harul” (pag. 5).
Mii de oameni mărturisesc faptul că unii din aceşti „vindecători” le-au înşelat încrederea. Harul lui Dumnezeu cel tămăduitor şi sfinţitor nu vine prin vrăjitorie sau prin oamenii care au regretabile rătăciri dogmatice şi morale (chiar dacă ei se pretind ortodocşi, chiar dacă au Biblia şi Crucea pe masă, icoane pe pereţi, chiar dacă spun „Tatăl nostru” şi alte rugăciuni la începutul şedinţei terapeutice sau de vrăjitorie), ci harul vine prin oamenii sfinţiţi de Dumnezeu (episcopi, preoţi şi diaconi). De aceea, orice terapie sufletească din afara rânduielii Bisericii este străină de Dumnezeu.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii au respins orice analogie, orice amestec şi orice adăugare din păgânism (vrăjitori, parapsihologie, bioenergie…) la învăţătura şi cultul Ortodoxiei. Azi sunt promovate, printre metodele de medicină complementară, şi urinoterapia, cristaloterapia, lucruri degradante pentru orice om raţional.
De ce caută oamenii semne, minuni şi vindecări paranormale? Pentru că s-au înstrăinat de Dumnezeu, nu mai păzesc poruncile Lui, au pierdut simţul iubirii de Dumnezeu şi de oameni în favoarea acceptării unor experienţe noi, senzaţionale, care exaltă mândria, egoismul şi idolatria omului. Când omul nu mai are frică de Dumnezeu, caută alte căi de „spiritualitate” ce constituie metode de fugă de la faţa Lui.
în speranţa că ne vor fi de folos pe viitor, pentru a ne feri pe noi înşine şi cu atât mai mult pe cei care greşesc din neştiinţă, enumerăm câteva din formele moderne de înşelare satanică ce ne ameninţă: divinaţia, meditaţia creştină, teosofia (iată cum este luat numele lui Dumnezeu în deşert), antroposofia, magia (albă sau neagră), vrăjitoria, bioenergia, radiestezia, parapsihologia, astrologia (horoscopul), yoga, ocultismul, spiritismul, ghicitul (în palmă, cafea, bobi, cărţi, stele…), geomanţia, necromanţia, hipnoza, autoscopia, visele şi vedeniile în transă, vederea viitorului (în sănătate, în familie, în afaceri chiar), telepatia, telerinezia, dezlegarea de deochi, vrăji, blesteme, comunicarea cu fiinţe din Shambala sau din alte lumi astrale, dialogul cu extraterestri…
Răul din viata omului este considerat de ocultişti ca rezultat al farmecelor, si nu al păcatelor proprii pentru care Dumnezeu îl mustră pe om ca să revină prin pocăinţă la calea dreptăţii.
Mulţi ocultişti îşi oferă serviciile zilnic, însă printre ei se află câte unul “foarte credincios”, care nu ghiceşte niciodată în zilele de post şi de sărbători religioase (pag. 149). Se vede clar cu câtă viclenie îşi afişează „credinţa”, păcălindu-i pe cei neinstruiţi, şi chiar inoculându-le diabolica idee că ghicitoria ar fi de la Dumnezeu. Pentru a întări această falsă imagine, unii au icoane, candele, chiar aprind lumânări şi tămâie, deci înşelătorie „curată” !
Noi însă, să nu uităm că diavolul l-a ispitit pe Mântuitorul Hristos zicându-i: «Acestea toate (împărăţiile lumii şi slava lor) ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi te vei închina mie. Atunci lisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-i slujeşti”» (Matei 4:9-10). Cu aceleaşi ispite, prin tot felul de vicleşuguri satanice, diavolul vrea să fure ochii şi minţile oamenilor de astăzi, deviindu-le atenţia de la suflet spre trup şi spre lumea exterioară, pământească.
Foarte mulţi „vindecători” au primit investirea cu aceste puteri de vindecare (Atenţie!) în vis sau în transă, prin glasuri sau prin arătări de „îngeri”, de păsări, de lumini colorate, de flăcări etc. Noi ştim din Biblie că: „însuşi satana se preface în înger de lumină” (2 Corinteni 11:15).
Aceşti „vindecători” ascultă doar ce le spune „duhul” în vedenie, manifestând neascultare şi ostilitate (chiar declarată) faţă de ierarhia sacramentală a Bisericii (episcopi, preoţi, diaconi). Când cei 10 leproşi au venit la lisus zicând „lisuse fie-ţi milă de noi”, El le-a spus:„Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor” (Luca 17:14). Deci Hristos nu i-a trimis pe leproşi la bioenergie sau radiestezie, ci la preoţi.
Ocult înseamnă – misterios, tainic, secret, iar ocultiştii sunt acei oameni care pretind că dau celor iniţiaţi puteri neobişnuite de a pătrunde şi a interpreta sensurile ascunse ale fenomenelor, ca: astrologia, magia, necromanţia, alchimia, spiritismul…
Acum să intrăm în miezul problemei:
BIOENERGIA SAU BIOTERAPIA este inclusă în categoria manifestărilor paranormale şi SE PRACTICĂ PRIN INTERMEDIUL RADIESTEZIEI. M-am hotărât să scriu despre bioenergie şi radiestezie fiindcă foarte mulţi oameni (unii chiar sunt credincioşi, mergând frecvent la Sfânta Liturghie) sunt amăgiţi, lată, un exemplu cât se poate de lămuritor: Am văzut, nu demult, o doamnă care absolvise cursurile de radiestezie şi s-a oferit să consulte câteva prietene pentru a-şi testa cunoştinţele dobândite. Avea în mână o sârmă de cupru îndoită în forma literei V, pe care o ţinea cu vârful către pacient.
Acest instrument se numeşte ANSĂ sau BAGHETĂ DIVINATORIE. A început să plimbe ansa pe lângă corpul pacientului, după nişte meridiane verticale si orizontale. Acolo unde vârful ansei se înclina, spunea că a detectat un semnal de boală pe care îl numea ABEP, adică Anomalie Bio-Energetică Patogenă.
Ştiind că organele corpului nostru emit biocurenţi electrici, care circulă pe trasee neuronale, mi s-a părut logic ca acul să indice o variaţie de curent, acolo unde există o perturbaţie clinică. Surpriza a fost când a ajuns în dreptul ficatului. Pentru că nu era sigură dacă semnatul provenea de la ficat sau de la fiere, A ÎNCEPUT SĂ VORBEASCĂ CU ACUL, ÎNTREBÂNDU-L:
- Este ficatul? Acul s-a îndreptat spre stânga.
- Este fierea? Acul s-a înclinat spre dreapta, aşa că ea a spus hotărâtă: „Este de la fiere!”. Imediat i-am spus: „ Ceea ce faceţi dumneavoastră este spiritism!”. Foarte supărată, a răspuns: „Nu-i adevărat, EU MĂ ROG ÎNTOTDEAUNA ÎNAINTE CA DOMNUL DUMNEZEU SĂ-MI DEA LUMINA ALBĂ-ARGINTIE DE LA TRONUL SĂU”.
Bioenergiticienii susţin că au acces la banca de date a lui Dumnezeu din Univers, prin intermediul radiesteziei. HITLER avea în permanenţă un serviciu radiestezic în armată, iar STALIN se folosea de Meister, specialist în radiestezie. Oare aveau şi ei acces la banca divină de date?
CE ESTE RADIESTEZIA?
Teoria radiativă susţine că orice informaţie existentă în univers emite un semnal spe¬cific, care poate fi recepţionat cu ajutorul extrasensibilităţii. Radiestezia “a prins” în mediul tehnic al inginerilor, iar yoga în cel medical, datorită faptului că radiesteziştii îl consideră pe Dumnezeu un câmp de energie (?); iar yoga îl aşază pe om cu puterile sale „neştiute” drept Dumnezeu. Desigur limbajul, comportamentul şi „rugăciunea” sunt potrivite rătăcirii: la radiestezie – limbaj tehnic, câmp energetic, intensitate, amplificare, orientare, captare, iradiere…; la yoga- concentrare, denumirea organelor interne, meditaţie profundă…
Doamna bioenergiticiană după ce a localizat organul bolnav a început să aplice tratamentul bioen-ergetic, ce consta în mişcări de rotaţie ale palmelor deasupra organului respectiv în sens invers acelor de ceasornic. în acest timp, vizualiza mental cum locul se umple de lumină. AICI ESTE CHEIA PROBLEMEI!!! ACEIAŞI MIŞCARE ESTE FOLOSITĂ Şl DE GHICITOARE CÂND ÎNVÂRTE CEAŞCA CU ZAŢ DE CAFEA.
Vladimir Gheorghiu, în cartea sa intitulată „Hipnoza” recunoaşte că aceste pase magnetice au fost introduse în terapia bioenergetică de către medicul vienez Frantz Mesmer care a trăit între anii 1737-1815. Mesmer preluase practicile vrăjitorilor, care erau utilizate în templele Greciei antice ale egiptenilor şi perşilor, lată cum un procedeu păgân, folosit de vrăjitori, este introdus printre creştini, purtând masca credinţei şi a beneficităţii.
Tot Mesmer a introdus şi hipnoza în tratamentul bolilor nervoase, preluând-o de la budişti. Stările de tip hipnotic sunt folosite de asemenea în meditaţia yoghină. Chiar şi scriitoarea americană Elene White (a adventiştilor) încă din 1845 a etichetat „mesmerismul” şi pasele magnetice drept SPIRITISM.
EFECTELE NOCIVE ALE BIOENERGIEI
Am auzit despre o bioterapeută care a murit de cancer, atunci, fireşte, i-am întrebat pe „iniţiaţi”, de ce nu a putut fi vindecată prin bioenergie, iar răspunsul a fost că şi-a pierdut credinţa în faţa bolii, deci… mortul este de vină
Am întrebat instructorii de la cursurile de radiestezie despre un caz ce se agravase în urma şedinţei de bioenergie, şi explicaţia a fost extrem de şubredă: „Noi nu ştim ce face pacientul după ce pleacă de la noi, cu ce se ocupă, astfel că se încarcă cu energie malefică. Aşa că noi nu garantăm nici pentru două ore după ce îl tratăm !”. Atunci îmi pun întrebarea: Sunt autentice aceste vindecări, sau este doar autosugestie?
Am mai cunoscut cazul unui pacient care urma să facă dializă, dar a preferat bioenergia. După şedinţă s-a simţit atât de bine că a renunţat la dializă. Peste câteva zile a murit.
O domnişoară creştin-ortodoxă s-a căsătorit cu băiatul unui bioenergitician. Când vrut să se mute la el acasă, i-au interzis să-şi aducă icoanele. Apoi, când le-a spus soţului şi socrilor că vrea să ţină post, aceştia i-au răspuns: „în casa noastră nu se ţine post!”
Desigur că fiind foarte credincioasă, şi urmându-şi credinţa, au început între ei discuţii, certuri, care au dus în cele din urmă la despărţire, la numai câteva săptămâni de la cununia religioasă. Bărbatul a dat divorţ de soţie. Dânsa a venit la mine plângând şi mi-a povestit toate acestea, l-am spus: „Nu fiţi supărată, el a dat divorţul, este păcatul lui, nu dumneata l-ai împins la adulter”. Atunci mi-a spus printre suspine: „Părinte iată ce mi-a zis socrul meu”:
„DIAVOLUL MEU ESTE MAI PUTERNIC CA DUMNEZEUL VOSTRU”!
Ca preot, sunt convins că s-a cutremurat cerul şi pământul când a rostit el această hulă şi blasfemie!
TEHNICA SPĂLĂRII CREIERULUI
Prima fază de lucru în tehnica bioterapeuţilor se numeşte „starea ready”, similară cu starea „alfa” din yoga. în această etapă i se cere pacientului să renunţe la orice preocupare raţională, să elimine total raţiunea, pentru a intra în contact cu inconştientul. „Nu te mai gândi, lasă-te dus, golit de gânduri”, adică spălarea creierului şi aruncarea în haosul duhurilor întunericului.
Când se stabileşte diagnosticul de către bioenergetician se consideră că păcatele comise în vieţile anterioare sunt cauza bolilor pe care le ispăşeşti în viaţa actuală. Se ajunge astfel la „reîncarnare” concept de origine păgână (a se citi cateheza: „Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Yoga şi Reîncarnare” – preot loan).
Investigarea vieţilor anterioare se face prin regresie hipnotică, lată un caz de hipnoză care ne va clarifica acest lucru:
Renumita violonistă Vanessa Mae, care la 5 ani cânta la vioară, la 8 ani susţinea primul concert, la 9 ani compunea, iar la 12 ani era cea mai tânără violonistă din orchestra simfonică din Londra, când a împlinit 16 ani, părinţii s-au hotărât să o supună hipnozei ca să afle de ce era un copil minune. Când s-a trezit din hipnoză s-a simţit foarte rău, şi de atunci a început să sufere de bolile marelui violonist italian Paganini: ficat, splină, stomac etc. A avut de ce să le mulţumească atât părinţilor cât şi psihoterapeutului!
Un alt caz este cel al unui englez în vârstă de 26 de ani, care nu şi-a mai putut reveni din regresia hipnotică, rămânând la stadiul comportamental al unui copil de 8 ani. A suferit deci, în acelaşi timp, nu numai o regresie hipnotică, ci şi una psihică.
Au fost cazuri când oamenii, în dorinţa de a se aventura în magia paranormalului, au încercat să se dedubleze şi să călătorească în spaţiul astral. Dintre aceştia unii au murit iar alţii au înnebunit. în acest sens, un exemplu concret de astfel de înşelare demonică este cel al tinerei Liliana B. din Craiova, care practica cursurile de radiestezie şi pe cele de spiritism. După un timp a ajuns într-o stare foarte gravă, încât mărturisea unei prietene că aude voci în urechi, chemări, care o tulbură groaznic. Greşeala ei a fost că nu şi-a căutat vindecarea prin Sfânta Biserică Ortodoxă cu: rugăciuni, post, spovedanie, Sfântul Maslu, împărtăşanie, ci a continuat în rătăcirea ei. în cele din urmă a fost internată la spitalul din Poiana Mare în stare de nebunie, unde a şi murit.
Esenţial este să nu confundăm „lupul” cu „păstorul”. „Lupul” este radiestezistul, bioenergeticianul care se adresează cursanţilor săi cu „Stimate suflete reîncarnat”, iar păstorul este preotul Bisericii care se adresează creştinilor cu cuvintele: „Iubiţi credincioşi”.
„Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată. -am spus-o dinainte!” (Matei 24:24-25). „Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta,Creştin ortodoxă) să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice:Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele” (2 loan 10:11)
Preot Ioan
3 responses so far ↓
1 bibicarina // Aug 19, 2009 at 1:01 pm
buna.cine ma poate ajuta sa imi scap prietenul care este un tembel sic rede intr o asa zisa femeie care cika ii face bioenrgie.la prostit de tot,ne injura pe toti pt ea,ne jigneste pe toti pt ea,il mananca de bani,practic il hipnotizeaza…..iar el face tot ce ii zice ea.cum il pot ajuta sa nu mai creada in asa ceva.
2 3D // Oct 25, 2009 at 5:19 am
Sunt un om ce are suficinetă cunoaştere în multe domenii: în fizi-că, în religia ortodoxă, în psihologie dar şi în ReiKi şi Radiestezie. Nu sunt unul care să vrea să nege de dragul de a nega sau să afirme ceva de dragul de a afirma. În definitiv, oricare dintre cele două idei sunt uşor de adunat în clasica “Crede şi nu cerceta”. Pentru mine a cer-ceta este sinonim cu a crede că adevărul va ieşi la lumină. Iar rezul-taul cercetării trebuie să fie bine argumentat şi contradicţia ce se poate naşte din rezultatul cercetării să fie bine ancorată şi nu disipată pe multiple direcţii, pe principiul “măcar undeva să facă o breşă”. Mai mult decât atât, în tot ceea ce fac nu admit ierarhiile, pentru că aces-tea sunt cu adevărat distrugătoare. Nu sunt membru al nici unei aso-ciaţii, organizaţii sau biserici, nu fac jocul niciuneia dintre ele. Pentru că toate, dar absolut toate acestea au un sistem ierarhic. Biserica nu se poate apăra de această comparaţie pentru că a căzut exact în ceea ce critică cel mai mult. Stau uneori şi mă întreb „Oare Melchisedec, oare Mântuitorul a văzut Biserica asemenea unei piramide sociale în care în vârf este situat Patriarhul, urmează Mitropoliţii, Episcopii, Preoţii cum vor fi şi ei ierarhizaţi şi apoi credincioşii?”, „Preoţii, de orice rang, lucrează în numele lui Dumnezeu sau Dumnezeu lu-crează prin aceştia pentru credincioşi?”. Şi nu în ultimul rând „Cei care au completat, peste timp, învăţăturile creştine, au avut toată pu-terea Divină de a o face în mod curat, sau le-au infestat cu păcatele şi slăbiciunile proprii?”
Trecând puţin graniţa către fizică, încerc să fac puţină lumină… Fizica a fost considerată ca o ştiinţă atee, dar acum când fizica cu-antică s-a dovedit că poate demonstra adevărurile Bisericii, doar pe principiul că nu se poate demonstra ceea ce este Divin, Biserica nu acceptă că fizica este o ştiinţă explicativă neatee. Oare aici nu necu-noaşterea unor “demni reprezentanţi” creează haosul?
Va explica oare Biserica ce este Diavolul, Demonul? Este o făptu-ră? Cum poate această făptură să intre şi să iasă din om? Şi nu numai din om, ci şi din alte vieţuitoare? Eu prefer să cred că acesta este o energie de joasă vibraţie, malefică ce poate să fie scoasă din acea vie-tate (om, animal) cu ajutorul unei energii de înaltă vibraţie, energie pe care preotul o canalizează în timpul unei slujbe de exorcizare. Preoţii spun că după o astfel de slujbă se simt şi ei rău şi de aceea mulţi refuză a face astfel de slujbe, uneori cu preţul unei amăgiri, adică a unei minciuni, pentru că nu au destulă putere, sau har (mai ştie cineva ce este Harul Duhului Sfânt?). Astfel că Preotul devine un manipulator de energie preluând acea energie negativă (Demonul) de la cel exorcizat, el având puterea de a se curăţa de aceasta. Şi tocmai aici intervine problema harului pe care mulţi nu îl au…
De ce nu ar fi aşa? Şi dacă este aşa, de ce doar preoţii oficiali pot face această slujbă/procedură?
Revenind la articolele prezentate anterior, se poate remarca uşor că poziţia Bisericii nu este unitară în privinţa tehnicilor bioenergeti-ce, a Radiesteziei nici măcar atât, ba, mai mult face acea mixtură fără sens, uitând însă să adauge tocmai organizaţia ce se situează împotri-va Bisericii: Francmasoneria? Să mai întreb de ce există feţe biseri-ceşti membri ale acestei organizaţii? Sau de ce reprezentanţi ai Bise-ricii pozează cu paharul de şampanie în mână la diverse ceremonii?
Primul articol demarează în trombă prin a nega existenţa energii-lor umane sau cosmice, energii ce nu pot fi percepute cu simţurile normale. Autorul articolului pare că vrea să se scufunde în absurd, căci doar o întrebare îl poate pune în dificultate: Cum percepe omul ultra şi infra-sunetele? Toate celelalte energii, măsurabile sau per-ceptibile doar cu ajutorul tehnologiilor moderne sunt lăsate la o parte? Sau puterea sa Divină poate să spună cât de departe au ajuns cercetările secrete? Şi poate că n-ar fi rău să spună şi ce înţelege prin mişcare… New Age, Punk… A auzit cineva de mişcarea Radiestezie?
Radiestezia nu se foloseşte de ieri, de azi şi nici nu este proprieta-tea strictă a credincioşilor ortodocşi. Oare doar ortodoxismul păs-trează adevăratele valori Divine?
Referirile la îndemnurile către ascundere, date de către “instruct-tori” este doar o plăsmuire generalizantă a autorului. Nu se întreabă mai bine autorul, şi el prot, dacă nu cumva omul s-a săturat să tot fie judecat şi condamnat la o spovedanie şi niciodată lăudat pentru faptele sale bune? Oare oamenii au nevoie doar de pedepse? Mân-uitorul nu a dat atâtea pedepse câte dă un simplu preot care găseşte în orice păcatul… Dacă Maria-Magdalena ajungea la spovedania u-nui preot din zilele noaste mai ştia cineva de ea? De ce preoţii uită că omul trebuie să facă totul pentru a-şi îndrepta greşeala şi nu să-şi omoare timpul în rugăciunile date ca şi canon, atunci când reparaţia este posibilă? Învăţăturile Sfinţilor Părinţi sunt valabile doar pentru păcătoşii de rând?
Se pare că, în conformitate cu această vedere a autorului, utiliza-rea în interesul persoanei a energiei pozitive din Biserică este un lu-cru rău. Totuşi pentru ce omul merge la biserică, la slujbe? Radies-tezist, bioenergetician sau simplu om, nu acelaşi motiv au pentru a merge la biserică, la slujbe? Şi, mai mult, de ce accesul oamenilor la Divinitate este condiţionat de existenţa unui prelat?
Marea făţărnicie a autorului este cuprinsă într-o rostire cu mare tâlc: “Mărturisirea altui adevăr decât cel al Bisericii te situează automat în afara ei”. N-am ce comenta, decât a mă întreba: “Adevă-rul (mai) trebuie mărturisit”? Mă refer la adevărul-adevărat… Cine trebuie scos în afara bisericii?
Cel de-al doilea articol, pe lângă faptul că nu reprezintă decât “ţărâna pusă în cap” suferă de acea mare confuzie Radiestezie versus Inforenergetică, sub acoperământul neinformării procedeelor radi-estezice. Utilizarea algoritmelor de tip: Sfântă Treime spune-mi…, Sfântă Treime dă-mi… nu sunt tipice Radiesteziei ci doar celor ce au vrut amestecul ei cu misticul şi în particular cu misticismul religios. Ca de exemplu eu, pentru măsuarea efectului de colţ îmi propun să măsor intensitatea acestuia, fără să invoc vreun spirit. Repetabilitatea valorii măsurate, erorile absolute şi relative acestora, nu pot avea un alt înţeles decât că nu este vorba de altceva decât de măsurători de câmp, în particular de biocâmp.
Tot la fel de bine măsurând deschiderile câmpurilor unor oameni se pot găsi uşor comportamente ascunse, chiar foarte bine ascunse, fapte condamnabile chiar şi de biserică: practicile vrăjitoreşti, inces-tul, potenţialul criminal, deviaţii sexuale etc, multe dintre ele biserica numindu-le demonizări. Practica şi succesele mele, dacă e să le numim aşa, pe acest tărâm –şi le-am enumerat cele de care pot spune că le-am descoperit– poate spune multe. Soluţia vindecătoare, singura pe care am considerat-o utilă, a fost trimiterea spre credinţă. Poate că această “demonizare” a mea mă face să-i îndrept pe oameni pe calea luminării, nu-i aşa?
Cel de-al treilea articol cred că se întrece în a desconsidera esenţa realismului chiar prin comentariul la spusele Mântuitorului, căci oare poate pune cineva pe seama Lui că Ortodoxia i-a fost în gând?
Fac o paranteză aici şi recunosc şi eu că voi considera Biserica Or-todoxă ca fiind cea mai apropiată de Biserica lui Hristos, însă nu pot lua în calcul afirmaţii care nu se vor dovedite. Ceea ce cred eu nu este sigur un adevăr suprem, deci nu vreau să îl impun altora. Am suficiente motive să cred că Biserica Catolică s-a depărtat de Biserica lui Hristos prin multe greşeli.
Dacă vrem să luăm ca atare ideea celui de-al doilea alineat, e im-posibil de admis existenţa medicilor, căci, devreme ce bolile sunt cau-zate de faptele înaintaşilor, vindecarea şi trararea lor nu are rost să mai fie făcută sub îndrumarea specialiştilor, ci devine suficinentă credinţa si rugăciunea. Contestarea specialiştilor în sănătate umană, medici sau psihologi e mai mereu prezentă în acest articol, ca şi a tehnicilor folosite. De aici şi până la cel de-al doilea pas, cel mai peri-culos, acela al excluderii consultului şi tratamentului medical, idee des întâlnită la unele secte neoprotestante. Şi nu imi este greu sa îmi fugă mintea la ideea că unii consideră bolile ca fiind manifestarea karmei… Deci tot altundeva în trecut, aşa cum o face şi biserica… Omului din prezent ce îi mai rămâne? Actualul om mai este vinovat de ceva? Rautatea celui ce poate să şi-o corecteze mai este a lui sau cei care nu se vor rai şi nu sunt răi trebuie să privească această rău-tate ca un dar Divin? Atunci să desfiinţăm şi Justiţia, şi Poliţia, căci de toate are grijă doar Divinitatea, iar dacă e să moară cineva, omorât de un criminal, criminalul trebuie lăsat să facă ceea ce vrea, căci e voinţă divină… Omul a păcătuit şi a dobândit cunoaşterea… Iar pentru asta a plătit şi plăteşte… Dar ce doreşte Biserica, întoarcerea spre necunoaştere? Nici Dumnezeu nu a dorit asta, nici Hristos nu a propăvăduit asta. Ci doar întoarcerea la credinţă. Oare biserica se vrea înfăptuitoarea altei porunci decât cea Divină, forţând omul spre necunoaştere? Garantează Biserica faptul că dacă omul renunţă la cunoaştere i se redă fericirea? Sau “Fericiţi sunt cei săraci cu duhul”?
Ideea echilibrului energetic pare acestui preot (şi ideea este întâl-nită în mai multe articole, pe Internet, aproape copiate, dar sub alte semnături) este negată fără nici un fel de argument. Eu, ca un umil păcătos fizician mă întreb de ce un corp fizic, chiar viu, nu s-ar su-pune legilor universale ale echilibrului energetic? Doar pentru că vi-ul de pe Pământ intră sub incidenţa legilor Divinului?
Oare este mai cinstit un preot care spune că bolile sunt plăţi pen-tru păcatele înaintaşilor (ne-am născut cu destinul de a fi moneda de plată?) şi nu recomandă medicul ca ajutor în remedierea situaţiei, sau eu, ori orice altă persoană ce utilizează bioenergia cu bună cre-dinţă, trimiţând oamenii ori la medic, ori către Biserică (şi de multe ori către amândouă) pe lângă ajutorul ce li se poate da, de multe ori chiar tămăduitor, pe cale bioenergetică?
Tot pe aici se regăseşte şi ideea desconsiderării, prin aducerea pe acelaşi plan cu urinoterapia, a cristaloterapiei. Nu am fost niciodată interesat de ideea urinoterapiei, chiar dacă risc să fiu pus la zid de câţiva adepţi ai ideii, deoarece o consider a fi ceva asemănătoare fe-calo-terapiei (poate nici nu există termenul, dar este elocvent ideii). Însă de aici şi pâna la a spune că este degradantă pentru orice om ra-ţional cristaloterapia, dovedeşte o enormă ignoranţă şi necunoaştere. Cristalele au energia lor, incontestabilă şi inconfundabilă, şi prezenţa lor s-a manifestat chiar în unele locuri sfinte, chiar dacă acest fapt s-a dovedit mult mai târziu. Oare chiar e greu de înţeles că omul a trăit totdeauna influenţat de aceste “pietre”, în bine sau în rău şi că folo-sirea celor benefice se face doar în sprijinul omului? De ce e rău a se face bine omului. Ce-ar fi dacă un prelat s-ar apleca şi asupra unui curs de Cristalografie?
Pecetea pusă într-un mod aşa de brutal şi de direct pentru orice fapt ce nu este acceeptat de către slujitorii Bisericii denotă oare doar înstrăinarea credincioşilor de Dumnezeu, sau neputinţa acestor sluji-tori de a arăta credincioşilor puterea Credinţei? Oare paranormalul, şi tot ceea ce este enumerat în acea listă, capacităţile umane pierdute prin evoluţia tehnică sunt corect catalogate, există motivarea acestei catalogări? Nu cumva se resimte şi aici o stagnare periculoasă a men-talului armatei sutanelor negre la nivelul ştiinţific al anilor în care au fost scrise Rânduielile Bisericeşti şi Sfânta Scriptură? Dar nu cumva interpretarea acestora nu este întru totul corectă şi forţându-se ideile se dă mereu legimitate unei direcţii de involuţie doar pe baza fricii de Dumnezeu?
„Ocult înseamnă – misterios, tainic, secret,…”. Da acesta este un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, dar de ce Biserica se exclude acestei definiţii pentru că are toate atributele: misterul este prezent la tot pasul (iar Geneza e un indiciu clar), tainele sunt păzite cu sfinţenie, iar multe din cele “sfinte” sunt cunoscute doar de cei ce pătrund în cercul încă restrâns al “Slujitorilor Bisericii”, termen ce poate fi foarte bine echivalat cu “iniţiaţi”. Mult mai aproape îmi este gândul de un posibil război de supremaţie al actualei Biserici împotriva tendinţei, fireşti, umane, către cunoaştere, folosindu-se de avantajul vechimii oficiale. Să mai fie nevoie, în aceste timpuri de moartea cuiva pentru a se ajunge la o oficializare de tipul celei ob-ţinute de la Constantin cel Mare?
Autorul articolului (sau autorii deoarece am găsit articolul acesta sub diverse semnături), în ideea că pot intra în miezul problemei, fac o confuzie de neiertat, spunând că Bioterapia este tot una cu bio-energia şi că acestea se practică prin intermediul radiesteziei. Citind articolul mă blocasem de lipsa totală de cultură chiar pe tărâm reli-gios. Istoricul radiesteziei ar fi trebuit să fie bine cunoscut de autor(i) de vreme ce aceasta a fost interzisă printr-un document religios. Dar cred că păcatul de a minţi prin omisiune este cu mult mai drag, pă-catul de a se mândri cu ceea ce nu exista –cunoaşterea reală-e trecut cu vederea iar îndrumarea prin cuvinte ticluite pe calapodul citatelor biblice foloseşte drept argument unic şi maxim.
Dacă necunoaşterea ar putea fi motivul confuziei, nu necunoaş-tere se dovedeşte în ceea ce înseamnă practica radiesteziei şi a prac-ticilor divinatorii dar şi a denumirilor tipice ale radiesteziştilor (ABEP). De ce ar mai fi de mirare că sunt cunoscute mişcările ceştii cu zaţ de cafea de către preacistitul preot? Şi, cu toate acestea, păca-tul necunoaşterii revine atunci când se face referire la spiritism (=doctrină și practică bazate pe credința posibilității de comunicare cu spiritele celor morți (prin mijlocirea unui mediu)) căci nu ni se spune care spirit este evocat, aşa cum reiese clar din dialogul evidenţiat. Cu-vântul are o mare duritate, însă dacă este auzit de cei care îi cunosc cu adevărat sensul nu poate avea decât efectul de cădere în disgraţie a celui ce l-a rostit. Doar că mulţi dintre soldaţii armatei în sutană nu reuşesc să stăpânească limba academică, vorbind o limbă populară cu sensuri denaturate. Şi, o spun eu, aceasta e asemănătoare celei utili-zate de vrăjitoare.
Blamând ideea aceesului la Banca de date Akhasică (o idee pe ca-re o consider realistă, deşi nu pot fi încă aduse argumente clare) se mai face păcatul de a se uita că şi occidentalii (catolici sau protestanţi) aveau servicii de radiestezie în cadrul armatelor lor, aducându-se la cunoaştere (omisivă totuşi) că doar Hitler şi Stalin (imagini de crimi-nali) foloseau aceste informaţii. Oare să se fi dat de partea “credincio-şilor” Obamişti şi sfinţiile lor?
Autorul contrazice acum idea altui preot, autorul primului articol, ştiind că prin corpul uman circulă biocurenţi electrici. Electromagne-tismul –concluzie foarte simplă– poate sta la baza măsurătorilor. “Cu-riozitatea” întrebărilor puse “acului”, pentru cei iniţiaţi în ştiinţele re-ale (fizică) este doar îndreptarea mentală a “sondei” către sursă, pro-cedeu asemănător măsurării temperaturii fără contact.
Inducerea falselor idei despre radiestezişti cum că ar defini pe Dumnezeu ca un câmp de energie şi desconsiderarea laturii ştiintifi-ce a teoriei radiative sunt alte două aspecte ce dau de bănuit privind buna credinţă. Acea falsă idee este pusă pe tapet fără nici un fel de ci-tare sau exemplificare, iar teoria radiativă, cu toţi termenii specifici sunt o dovadă a vinovăţiei celor din mediul tehnic (aici numiţi doar inginerii şi zic Doamne ajută că noi, fizicienii nu avem de-a face cu tehnica pentru că suntem mai putini şi nu intrăm în vizorul “soldaţi-lor”) aşa cum şi medicii sunt vinovaţi că acceptă yoga (a uitat autorul să spună de ce, dar intreb eu… nu cumva medicii ar putea surprinde cel mai repede modificările patologice ale practicanţilor în cazul diverselor afecţiuni?)
Cu nedumerire am constatat că pentru a-şi duce la îndeplinire ideea blamării, hipnoza este adusă în discuţie, aceasta intrând în vizorul soldatului credincios. Mai mult decât atât, pasele magnetice, zice-se preluate de la vrăjitori, sunt puse pe aceeaşi traptă cu aceasta, doar prin motivarea că au fost aduse în practica (para)psihologică de aceeaşi persoană. Totodată acum se face şi pactul cu diavolul, argu-mentul ajutător în condamnarea acestei tehnici fiind cele scrise de o autoare adventistă, deci neortodoxă, deci de partea cealaltă. Dar câte “celelalte” părţi există?
Şi aşa, cu nimic concret, cu paşii prin arătură, către alte tehnici ce nu au nimic de-a face cu radiestezia, autorul a definit radiestezia. Nimic mai simplu, definirea este magnifică, sublimă, dar lipseşte cu desâvârşire.
Să mai mire pe cineva că un preot întreabă pe instructorii de la cursurile de radiestezie despre cazurile tratate de aceştia? Care sunt aceşti instructori? Unde a avut posibilitatea de a-i întâlni? Şi nu mă pot abţine: chiar se poate ignora la nesfârşit definiţia radiesteziei? Până la urmă, nu e greu a se consulta un dicţionar explicativ al limbii române, unde scrie clar: radiestezie – Facultatea de a percepe radiațiile electromagnetice. Deci… cum se face vindecarea? Chiar e vorba de radiestezia reală sau de o poveste spusă din gură în gură şi transcrisă de domnia sa?
Mereu în salturi, preotul Ioan încearcă să motiveze efectele negative ale Bionergiei prin manifestări sociale, atunci când este vorba de despărţirea a doi tineri. Oare numai bioenergoterapeuţii pot să cadă în tentaţia răului, a diavolului? Nu pot să nu recunosc faptul că o afirmaţie de genul “Diavolul meu este mai puternic ca Dumnezeul vostru” este terifiantă, dar la fel de bine nu pot să admit că un preot ortodox nu se înfioară când cineva spune că “Poate îmi ia Dumnezeu minţile”, considerând că sunt cuvinte spuse într-o stare de nervozitate. E un caz concret, ce m-a pus în situaţia de a redefini relaţia mea cu slujitorii lăcaşurilor sfinte. Chiar aş vrea să cunosc opi-nia unui preot cu har, argumentată cu citate din Sfanta Scriptură, despre cum ţi se pot lua minţile de către Dumnezeu. Până atunci ră-mân la ideea că preotul era cu minţile mai rătăcite şi mai îndepărtat de adevărata credinţă decât acea biată femeie ce trecea printr-un moment de cumpănă. Eu, ca om, m-am cutremurat şi am considerat că s-a cutremurat cerul şi pământul când a rostit el această hulă şi blasfemie!
Nocivitatea bioenergiei poate exista, însă generalizarea pe ce prin-cipii se realizează de preotul Ioan? Pe trei exemple din care unul ţine de opţiunea pacientului, unul de imposibilitatea vindecării unei boli incurabile şi altul care poate avea un adevăr în el, dacă ar fi temeinic argumentat? Cazul opţiunii pacientului nu cred că merită a fi luat în discuţie. Cazul bioenergoterapeutei are însemnătate tocmai prin a pune o întrebare: preoţii de ce nu fac slujbele grele (exorcizări) per-manent? Sau de ce doar atât de puţini sunt preoţii care au curajul de a lupta cu maleficitatea, cu diavolul? Eu aş spune că aceast exemplu este una dintre excepţiile care întăreşte regula… Preferabil aşa decât simulările sau spectacolele de exorcizare…
Nu am spus şi nu spun (şi nu cred că există cineva de bună credinţă să spună) că prin metode bioenergetice se poate vindeca absolut totul. Terapiile alternative nu au spus niciodată că vindecă 100% aşa cum nici medicina tradiţională, alopată, nu poate spune acest lucru. Tehnicile bioenergetice ajută la restabilirea echilibrului energetic, acest echilibru fiind uneori suficient pentru rezolvarea problemei de sănătate. Însă nu există nici un motiv să se spună că restabilirea echilibrului este sinonimă cu excluderea medicului, a me-dicinei tradiţionale.
Colac peste discuţie, preotul Ioan încearcă să abordeze o temă in-teresantă, aceea a spălării creierului, tehnică ce poate, dacă ar fi fo-losită pe scară largă, ne-ar transforma pe toţi în roboţi. Stările de ca-re vorbeşte domnia sa, ready, alfa, nu sunt stări de lucru ale bioener-goterapeuţilor şi nici ale pacienţilor. Aceste stări sunt ale practican-ţilor de Yoga sau ale radiesteziştilor. Şi aşa cum am arătat nu se eli-mină total raţiunea, ci e o stare de deconectare, de eliberare, stare propice ce a efectua măsurătorile. Starea alfa nu-mi este cunoscută dar nici nu pot considera Yoga a face parte din terapii bioenergetice, fiind doar o metodă de autotratament. Fără să bat pasul pe loc, nu pot să remarc faptul că preotul Ioan vorbeşte despre spălarea creie-rului cu o uşurinţă extraordinară, fapt care poate să îl aducă în aten-ţia conducătorilor cercetărilor secrete ale armatelor marilor puteri deoarece ar fi o modalitate simplă şi ieftină de rezolvare a temelor de cercetare.
Păcatul de a dezinforma prin generalizarea unei idei care poate a fost într-adevăr rostită (deşi atât de absurdă încât nu cred că cineva o poate rosti) “Stimate suflete reîncarnat” continuă chiar şi spre sfârşitul articolului. Vorbind cu multă patimă de rătăcitoarea idee a reîncar-nării, aduce în atenţie cazul violonistei care după hipnoză ajunge să sufere de aceleaşi afecţiuni ce le avusese Paganini. Nu putem să nu fim de acord cu concluzia sa, însă nici pe departe nu reuşeşte să elimine ideea ci, din contră, să o întărească pentru că nu reuşeşte să spună de ce tocmai Paganini care era tot violonist? Concept păgân conform hotărârii Sinodului al V-lea din anul 533, este însă greu de anulat atât timp cât realitatea bate conceptul. Şi de ce nu spune domnia sa şi cum a fost impusă ideea excluderii textelor privitoare la reîncarnare, de către împăratul Justinian?
Vorbind de cazul tinerei din Craiova, preotul Ioan mai face odată un mixaj între radiestezie, spiritism, tehnici de dedublare şi călătorii astrale. Apoi chiar leagă radiestezia de aparitia halucinaţiilor auditi-ve, boală psihică tratabilă şi care se manifestă la mult mai mulţi oa-meni, oameni ce nu au nici o legătură cu “zona ocultă”.
Oare preotul Ioan nu a putut să găsească nici macar un caz care este tipic “ocultiştilor”? Dar de ce preotul Ioan nu a adus în discuţie nici un caz de călugăr care a avut aceleaşi probleme de sănătate ca orice om, probleme care nu s-au putut vindeca prin Sfânta Biserică Ortodoxă cu rugăciuni, post, spovedanie, Sfântul Maslu şi împărtă-şanie? Este oare cazul să vină cineva cu exemplificări pentru a-i aduce aminte şi de aceste cazuri ca să încerce o explicaţie (de exem-plu cazul Tanacu)?
“Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni…” şi în mod sigur s-au şi sculat… Însă Biserica Ortodoxă priveşte rapid către cei care încearcă să aducă un bine omului, bioenergoterapeuţii, să treacă dincolo de limitele rea-lului actual, radiesteziştii, sau să se perfecţioneze pe sine, yoghinii. Dar unde sunt privirile ce ar trebui aruncate şi spre cei mai aprigi şi înverşunaţi duşmani ai Bsericii, masonii? Şi, mai mult decât atât, Biserica Ortodoxă nu a deschis prea multe fronturi de luptă? Sunt toate fronturile atât de îndreptăţite?
3 Altermedia Basarabia // Nov 10, 2009 at 4:19 pm
Recomandam comentatorilor sa isi limiteze comentariile la dimensiuni mai mici decat 3D, care a decis sa posteze aici o brosura intreaga. In caz contrar, suntem nevoiti sa le oprim de la publicare.
Leave a Comment